ICCJ. Decizia nr. 3754/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3754/2010
Dosar nr. 4967/2/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4342 din 8 decembrie 2009, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., având ca obiect anularea măsurii prin care pârâtul a dispus clasarea sesizării reclamantului şi constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului privind constatarea relei credinţe în exercitarea funcţiei de judecător, de către mai multe persoane.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin cereri succesive adresate pârâtului, reclamantul, a solicitat desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti, pronunţată de Judecătoria Giurgiu şi tribunalul Giurgiu, iar în urma verificărilor efectuate de Inspecţia Judiciară pârâtul a comunicat că nu are competenţa de a verifica, pe cale administrativă, modul de soluţionare a cererilor de chemare în judecată, memoriile succesive ale reclamantului, ca şi răspunsurile pârâtului fiind înregistrate sub nr. 565/II/406/SJ/2008.
Pe cale de consecinţă, curtea de apel a apreciat că niciun drept al reclamantului nu a fost vătămat prin comunicările pârâtului, iar cererile reclamantului au fost soluţionate potrivit legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că hotărârea atacată nu înfăţişează considerentele de fapt şi de drept care au condus la soluţia de respingere a cererii sale adresate intimatului, de unde rezultă că instanţa de fond şi-a încălcat îndatorirea de a motiva.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma criticii formulate, în raport de actele aflate la dosar şi în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recurentul reclamant s-a adresa intimatului pârât C.S.M., prin mai multe memorii în care a expus nemulţumirile sale cu privire la modul de soluţionare, de către instanţele de judecată, a pricinii în care a avut calitate de parte, respectiv, de către Judecătoria Giurgiu şi, ulterior, de către Tribunalul Giurgiu.
Întrucât, prin răspunsurile formulate de pârât i s-a dus la cunoştinţă reclamantului că, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, hotărârile judecătoreşti pot fi modificate sau desfiinţate numai în căile de atac, iar criticile invocate reprezintă chestiuni de judecată ce nu pot face obiectul unei verificări pe cale administrativă efectuată de pârât, reclamantul a formulat acţiune în contencios administrativ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
În aplicarea acestor dispoziţii legale instanţa de fond a analizat actele dosarului şi a constatat că răspunsurile intimatului prin care acesta, în urma verificărilor făcute de Inspecţia Juridică, a ajuns la concluzia că cele sesizate de recurent exced competenţa sa de verificare pe cale administrativă, reprezintă soluţia legală în raport cu conţinutul sesizărilor şi prin urmare nu sunt de natură să producă o vătămare în sensul cerut de dispoziţiile legii contenciosului administrativ.
Pe cale de consecinţă, este neîntemeiată susţinerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În raport de aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G. împotriva sentinţei civile nr. 4342 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3752/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3757/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
