ICCJ. Decizia nr. 3832/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3832/2010
Dosar nr.3295/54/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul excepţiei de nelegalitate şi procedura derulată în în primul ciclu procesual
Prin Încheierea din 10 decembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost învestită în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în primă instanţă, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate a HG nr. 141/2008, invocată de către pârâtul G.C., în cauza civilă având ca obiect anularea titlului de proprietate nr. X/2003 emis pe numele său, dispunându-se suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei.
În motivarea excepţiei de nelegalitate, pârâtul a arătat că prin HG nr. 141/2008, atacată în cauză, s-a dispus trecerea în domeniul public al comunei Coşoveni a terenului proprietatea sa, deţinut conform titlului de proprietate nr. X/2003.
Modalitatea principală de apărare exercitată de către pârât constă în nelegalitatea Hotărârii nr. 27/2005 emisă de Consiliul Local al comunei Coşoveni, prin care s-a aprobat anexa cuprinzând bunurile din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi a HG nr. 141/2008, prin care s-a modificat şi completat HG nr. 965/2002 de atestare a domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor judeţului Dolj.
Hotărârea nr. 27/2005 a Consiliului Local al comunei Coşoveni, a primit viza de legalitate din partea Prefecturii şi a fost publicată în M. Of. ca urmare a emiterii HG nr. 141/2008.
În susţinerea nelegalităţii, s-a invocat caracterul ulterior al acestor acte normative, faţă de momentul reconstituirii dreptului de proprietate şi s-a arătat că hotărârea atacată a fost emisă fără a se cunoaşte situaţia juridică a terenului în suprafaţă de 450 mp, în sensul că acest teren este proprietatea sa în baza unei hotărâri judecătoreşti şi a intrat în circuitul civil, în aceleaşi condiţii acordându-se şi viza de legalitate pentru hotărârea consiliului local.
Prin Sentinţa civilă nr. 126 din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 141/2008 invocată de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală Coşoveni de aplicare a Legii nr. 247/2005, Comisia Judeţeană Dolj de aplicare a Legii fondului funciar şi Guvernul României.
Recursul declarat de G.C. împotriva acestei sentinţei a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 3866 din 22 septembrie 2009, a fost casată hotărârea atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, s-a încuviinţat efectuarea unei expertize topografice prin care să se identifice terenul aflat în proprietatea reclamantului şi deţinut prin titlul de proprietate nr. X/2003 şi să se indice dacă acesta se suprapune cu suprafaţa de teren de 7.000 mp menţionată în H.G nr. 141/2008 anexa nr. 24, poziţia 49, respectiv în Hotărârea nr. 27/2005 anexa nr. 1, poziţia 16.
2.Sentinţa pronunţată în fond după casare
Prin Sentinţa nr. 208 din 9 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 141/2008, invocată de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâţi.
Comisia Locală Coşoveni de aplicare a Legii nr. 247/2005, Comisia Judeţeană Dolj de aplicare a Legii fondului funciar şi Guvernul României şi cererile de intervenţie formulate în cauză de intervenienţii B.N., C.V., P.M. şi G.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În privinţa cererilor de intervenţie
Prima instanţă a constatat că cererile de intervenţie formulate în cauză, în interes propriu, de către petenta B.N. (la data de 05 martie 2010) şi de petenţii C.V., P.M. şi G.M. (la data de 30 martie 2010) sunt inadmisibile.
În ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată de B.N., s-a reţinut că prin aceasta se tinde a se obţine în realitate anularea titlului de proprietate invocat de reclamant, susţinându-se dreptul de proprietate al intervenientei asupra unui teren învecinat cu cel înscris în titlul de proprietate al reclamantului sau aflat în proximitatea acestuia, datorită imposibilităţii reconstituirii dreptului de proprietate pe o suprafaţă de teren mai mare decât cea existentă faptic.
Referitor la cererea de intervenţie formulată de C.V., P.M. şi G.M. s-a reţinut că se tinde în principal la dobândirea unor despăgubiri pecuniare provenite dintr-o executare silită.
Astfel, raportat la obiectul cauzei, prima instanţă a constatat că sunt pe deplin incidente în speţă, dispoziţiile art. 4 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, care delimitează cadrul procesual în care se desfăşoară judecata excepţiei de nelegalitate, statuând că au calitate procesuală în această categorie de cauze, părţile litigiului în care s-a invocat excepţia de nelegalitate şi organul emitent al actului administrativ atacat.
În consecinţă, alte persoane, terţe de procesul în care s-a invocat excepţia de nelegalitate, nu au calitate procesuală şi nici nu pot interveni în interes propriu în procesul în care se soluţionează excepţia de nelegalitate, consecinţă care rezultă de altfel şi din caracterul excepţiei de nelegalitate, acela de mijloc de apărare, ce poate avea influenţă numai asupra procesului în care s-a invocat [art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004], neputând deci nici dăuna şi nici folosi terţilor faţă de litigiul de fond, ce nu au astfel nici interes să intervină în nume propriu în soluţionarea excepţiei de nelegalitate, ci eventual, în raport de temeiurile invocate prin cererile analizate în dosarul de fond.
Referitor la excepţia de nelegalitate ce face obiectul litigiului, prima instanţă a reţinut lipsa de interes a reclamantului G.C. în invocarea acestei excepţii.
Se reţine că autorul excepţiei, pârât în dosarul de fond ce are ca obiect anularea titlului de proprietate emis acestuia, întrucât suprafaţa de teren înscrisă în acest titlu de proprietate face parte din domeniul public al comunei Coşoveni, aşa cum acesta este atestat prin HG nr. 141/2008, invocă în principal în susţinerea excepţiei anterioritatea reconstituirii dreptului său de proprietate asupra unei suprafeţe de teren în raport de includerea aceleiaşi suprafeţe de teren în HG nr. 141/2008 a cărei nelegalitate o invocă şi care atestă domeniul public al comunei Coşoveni.
Astfel, reclamantul a invocat o presupusă suprapunere între terenul înscris în HG nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziţia 49, şi terenul pentru care s-a reconstituit dreptul său de proprietate prin titlul de proprietate din 04 septembrie 2003
Prima instanţă a reţinut, din expertiza de specialitate efectuată în cauză, că suprafaţa de 7.200 mp înscrisă în HG nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziţia 49 şi suprafaţa de teren cuprinsă în titlul de proprietate al reclamantului nu se suprapun.
În consecinţă, s-a constatat că reclamantul nu are interes în a se constata nelegalitatea parţială a HG nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziţia 49, pentru că înscrierea acestei suprafeţe de teren în domeniul public al comunei Coşoveni nu afectează dreptul de proprietate al acestuia aşa cum este înscris în titlul de proprietate.
Or, pentru admisibilitatea excepţiei de nelegalitate, ca de altfel pentru admisibilitatea oricărei cereri promovate în justiţie este necesar ca autorul cererii să justifice un interes legitim, personal, născut şi actual.
În cazul excepţiei de nelegalitate, ca şi în cazul acţiunii în anularea actului administrativ se cere ca reclamantul să fie vătămat prin actul administrativ individual a cărui anulare se cere sau a cărui nelegalitate se invocă într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Concluzionând, prima instanţă a reţinut că înscrierea în HG nr. 141/2008, anexa nr. 24, poziţia 49 a suprafeţei de 7.200 mp ca făcând parte din domeniul public al comunei Coşoveni, nu poate afecta dreptul de proprietate al autorului excepţiei sau alt interes legitim al acestuia.
3.Recursurile declarate de intervenienţi
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, au declarat recurs intervenienţii B.N. şi C.V., fără a încadra în drept criticile formulate.
Prin motivele de recurs, intervenienţii au adus critici hotărârii atacate din perspectiva respingerii cererilor de intervenţie formulate în cauză, susţinând că în mod greşit prima instanţă a adoptat această soluţie pentru că titlul de proprietate în litigiu nr. X/2003, aparţinând reclamantului G.C., este emis ilegal, ca de altfel şi alte titluri de proprietate emise în aceleaşi condiţii de autorităţile locale, întrucât îi afectează atât pe ei cât şi pe alţi vecini şi se impune anularea lui, făcând astfel referiri şi aprecieri la probele administrate pe fondul cauzei în care s-a invocat excepţia de nelegalitate.
În ceea ce priveşte H.G nr. 141/2008 atacată cu excepţia de nelegalitate, intervenienţii au susţinut legalitatea emiterii acesteia în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/2008, arătând că reclamantul nu este înscris cu teren intravilan pe raza domeniului public al comunei Coşoveni şi deci actul atacat nu are cum să-i afecteze dreptul de proprietate al acestuia.
În cadrul dezbaterilor orale, intervenienţii au învederat că nu au intervenit la instanţa civilă pe rolul căreia se află cauza având ca obiect anularea titlului de proprietate sus-menţionat, pentru că nu au avut cunoştinţă despre acel proces.
4. Apărarea intimatului-reclamant
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant G.C. a solicitat respingerea celor două recursuri formulate în cauză.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenţi, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.
1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actul administrativ atacat în cauză cu excepţia de nelegalitate este HG nr. 141/2008 prin care s-a modificat şi completat HG nr. 965/2002 de atestare a domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor judeţului Dolj, invocată de către reclamantul G.C.
Se constată că prima instanţă în mod corect a apreciat ca inadmisibile cererile de intervenţie formulate în cauză, având în vedere obiectul acesteia-excepţie de nelegalitate.
Astfel, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţia de nelegalitate nu poate fi invocată printr-o cerere principală ci doar pe cale incidentală în cadrul unui proces aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti şi care vizează soluţionarea pe fond a pretenţiilor deduse judecăţii de către reclamant.
Din analiza textului rezultă că instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate nu poate lărgi cadrul procesual existent în dosarul instanţei de fond şi nici părţile nu pot proceda în cest mod.
De la această prevedere legală există o singură excepţie, prevăzută tot de art. 4, la alin. (2), care constă în obligaţia instanţei de contencios de a introduce în cauză emitentul actului a cărui nelegalitate se invocă, în speţă, prima instanţă a respectat această obligaţie legală în sensul că a fost citat Guvernul României în calitate de emitent al actului administrativ atacat.
Prin urmare, recurenţii-intervenienţi nefiind părţi în procesul în care s-a invocat excepţia de nelegalitate, cele două cereri de intervenţie formulate de aceştia direct în faţa instanţei învestite cu soluţionarea acestei excepţii nu pot fi luate în considerare.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de B.N. şi C.V. împotriva Sentinţei nr. 208 din 9 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3831/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3836/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
