ICCJ. Decizia nr. 3835/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3835/2010
Dosar nr. 44030/3/200.
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, pârâtul furnizând informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acţiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OUG nr. 24/2008.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3648 din 17 decembrie 2008 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Învestită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 2241 din 27 mai 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că pârâtul a candidat la funcţia de Primar al oraşului Băile Govora, judeţul Vâlcea şi ţinând cont de prevederile OUG nr. 24/2008, reclamantul a verificat din oficiu, sub aspectul stabilirii calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat la demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h) din actul normativ sus menţionat.
Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/D11112838 din 15 octombrie 2008, din conţinutul căreia a reieşit că pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a turiştilor care vizitau complexul balnear Govora, iar din probele administrate rezultă că au existat mai multe perioade în care acesta a furnizat informaţii organelor de Securitate, sub forma notelor olografe sau relatărilor verbale consemnate în rapoarte.
Astfel, la data de 18 septembrie 1980, în perioada satisfacerii stagiului militar, pârâtul a semnat un angajament, care a fost predat ofiţerului de contrainformaţii din unitatea unde se afla şi a preluat numele conspirativ „S."; la data de 03 septembrie 1982, organele de securitate au reluat legătura cu pârâtul, iar la 29 septembrie 1983, acesta a fost scos din reţeaua de colaboratori al Securităţii. Ulterior, la data de 28 martie 1985, pârâtul a semnat un nou angajament, în care figurează numele conspirativ „S.V.", recrutarea urmărind acelaşi scop.
Instanţa a mai reţinut că pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul a furnizat informaţii despre localnicii din Govora care aveau relaţii cu turiştii străini. de altfel, pârâtul, prin concluziile scrise depuse la dosar, a recunoscut semnarea angajamentului cu Securitatea şi faptul că a redactat note informative, susţinând însă că acestea nu cuprindeau informaţii cu privire la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi nu vizau îngrădirea unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.
În esenţă, prima instanţă a apreciat că informaţiile furnizate de pârât, prin mai multe note informative prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţă privată, considerând astfel că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
3. Recursul reclamantului
Pârâtul a atacat cu recurs sentinţa menţionată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din OG nr. 24/2008:
- furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă, către lucrătorii securităţii;
- prin informaţiile furnizate să se denunţe activităţii sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Mai precis, recurentul-reclamant contestă îndeplinirea celei de-a doua condiţii, arătând, pe de o parte, că salariaţii din alimentaţia publică au fost supuşi permanent unor presiuni şi ameninţări din partea organelor de securitate şi, pe de altă parte, că niciuna dintre notele informative nu a făcut referire la „atitudini potrivnice regimului totalitar" şi nu a adus vreun prejudiciu material sau moral persoanelor vizate, ale căror drepturi şi libertăţi fundamentale nu au fost lezate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului se circumscrie noţiuni de „colaborator al securităţii".
Contrar susţinerilor recurentului-pârât, instanţa de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condiţiilor prevăzute de textul legal menţionat, expunând detaliat şi convingător motivele pentru care a considerat că informaţiile furnizate de acesta denunţau atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist şi vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, mai precis dreptul la viaţă privată.
Astfel, notele informative depuse în copie la dosarul de fond cuprind referiri la: relaţiile avute de doi cetăţeni irakieni cu numita M.C. – nota informativă din 28 martie 1985, soldată, potrivit notei ofiţerului, cu efectuarea de percheziţii secrete şi identificarea persoanei de cetăţenie română în discuţie; întâlnirile a doi cetăţeni români cu B.Gh., „venit împreună cu soţia din RFG" – nota informativă din 12 iulie 1985; relaţiile unor cetăţeni români cu un cetăţean de origine italiană cazat în pavilionul Palace – nota informativă din 7 mai 1986, pe care ofiţerul de legătură a notat:"Străinul a fost identificat, de asemenea şi legăturile. A fost fixat I.O.P.R.; contactele numitei T.F. cu cetăţeni străini sau români care vin în Băile Govora – nota informativă din 11 martie 1988, pe care ofiţerul a menţionat „T.F. în atenţie, materialul în copie la dosarul personal"; discuţiile şi comportamentul numitului B.V. în timpul unei întâlniri cu o delegaţie de străini – nota informativă din 16 martie 1989, pe care ofiţerul de legătură a menţionat:"Directorul B. să nu mai aibă iniţiative de acest gen. Să nu mai contacteze cetăţeni străini".
Sunt numai câteva exemple extrase din notele informative prezentate cu regularitate pe parcursul a câţiva ani, care nu epuizează împrejurările rezultate din probele administrate dar demonstrează cu prisosinţă justeţea concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încadrării recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic social şi juridic anterior anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, aşa cum rezultă din preambulul OUG nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realităţi istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptăţesc accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei nr. 2241 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3834/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3839/2010. Contencios → |
|---|
