ICCJ. Decizia nr. 3920/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3920/2010
Dosar nr. 10949/3/2009
Şedinţa de la 28 septembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.R.R. a chemat în judecată pârâta SC I.S. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.399,14 lei, reprezentând taxa pentru Serviciul public de radiodifuziune pe anul 2005, în cuantum de 360 lei, penalităţi în cuantum de 319,14 lei pentru factura nr. 8115795 din 28 noiembrie 2005 şi taxa pentru Serviciul public de radiodifuziune pe anii 2006 şi 2007 în cuantum de 720 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu dispoziţiile HG nr. 977/2003 şi Legea nr. 533/2003 privind aprobarea OUG nr. 71/2003, a fost instituită obligaţia ca persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, să plătească o taxă pentru Serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru Serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari prezumaţi ai acestor servicii, conform art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea S.R.R. şi a S.R.T. republicată.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4991 din 10 octombrie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâta la 1.399,14 lei contravaloare taxă radio şi penalităţi pentru anii 2005 – 2007 către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, este fără relevanţă că pârâta nu ar putea recepţiona programele R.R. din cauza amplasamentului concret al sediului său social, întrucât o atare împrejurare nu constituie o cauză legală de exonerare de obligaţia de plată a taxei radio.
Recursul declarat de SC I.S. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 4991 din 10 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a fost admis de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 346 din 9 februarie 2009, a fost casată sentinţa atacată şi trimis dosarul secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal spre judecare.
S-a reţinut că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe şi impozite precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1561 din 22 aprilie 2009, soluţionând cererea formulată de reclamantă, la prima zi de înfăţişare, a invocat excepţia de necompetenţă materială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, luând în considerare faptul că taxa pentru Serviciul public de radiodifuziune, nu constituie taxă fiscală în înţelesul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) C. proCod Fiscal, nefăcându-se venit la bugetul de stat, ori bugetele locale, aceasta fiind orientată direct către bugetul propriu al unei persoane juridice de drept privat, asimilată autorităţilor publice, respectiv către S.R.R. care, conform art. 1 din Legea nr. 41/1994, este înfiinţată ca serviciul public autonom de interes naţional.
Admiţând excepţia necompetenţei materiale, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Astfel sesizată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3289 din 14 octombrie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză, contrar susţinerii tribunalului, este vorba despre un litigiu privind o taxă, astfel cum este ea definită de art. 2 pct. 40 din Legea nr. 500/2002, privind finanţele publice: „sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public".
Sumele solicitate în prezenta cauză, reţine curtea de apel, reprezintă plata neechivalentă pentru Serviciul public de radiodifuziune, astfel că având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că litigiu priveşte o taxă de până la 500.000 lei, se va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Verificând cauza, Curtea constată că, în raport cu natura litigiului competenţa materială revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Astfel, conform prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, modificat prin Legea nr. 533/2003 de aprobare a OUG nr. 71/2003, persoanele juridice cu sediul în România au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 5 din HG nr. 977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, această taxă se încasează de la plătitori prin SC D.F.E.E.E. SA, prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, odată cu plata energiei electrice [(alin. (1)], iar persoanele juridice care îşi asigură pe cont propriu energia electrică şi nu au contract de furnizare a energiei electrice, vor plăti taxa direct S.R.R. [(alin. (1)].
în consecinţă, taxa pentru serviciul public de radiodifuziune nu face parte din categoria impozitelor, taxelor şi contribuţiilor datorate bugetului de stat sau bugetelor locale, astfel încât competenţa soluţionării acţiunii, având în vedere şi valoarea pretenţiilor, aparţine judecătoriei, care judecă, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
înalta Curte constată că, sub aspectul competenţei, nu prezintă relevanţă calitatea reclamantei, care este autorizată să presteze un serviciu public, de interes naţional, taxa radio făcându-se venit la bugetul societăţii reclamante, iar recuperarea sumelor datorate efectuându-se potrivit prevederilor contractuale, prin mandatarul său.
Fată de cele arătate, constatându-se că instanţele de contencios administrativ nu sunt competente să soluţioneze cauza în primă instanţă, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.R.R. şi pârâta SC I.S. SRL Bucureşti în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3918/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3921/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
