ICCJ. Decizia nr. 3914/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3914/2010
Dosar nr. 31/64/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 80/ F din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 1 pct. 3 din O.M.F.P. nr. 1364/2007 şi a anexelor nr. 2 şi 3 din acelaşi ordin, invocată de SC S.U. SA Braşov în legătură cu somaţia de plată nr. 8/35/1/2009/2734/ din 20 iunie 2009 şi titlu executoriu nr. 3032 din 29 iunie 2009, emise de pârâta A.F.P.C.M. Braşov din cadrul D.G.F.P. Braşov.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că art. 1 din ordinul atacat prevede că actele administrative emise prin intermediul mijloacelor informatice, în procesul de colectare a creanţelor fiscale, sunt valabile pentru semnătură şi ştampila organului emitent, îndeplinind cerinţele legale aplicabile actelor administrative.
În acelaşi articol se enumeră, la pct. 2 titlul executoriu precum şi somaţia.
Instanţa de fond a mai reţinut că în C. proCod Fiscal, art. 43 alin. (3) şi (4) este prevăzut faptul că actele administrative fiscale emise în format informatic sunt valabile şi fără semnătura şi ştampila organului emitent, dacă îndeplinesc cerinţele legale în materie. Coroborând cele două categorii de norme juridice menţionate rezultă că ordinul atacat nr. 1364/2007 a fost emis în aplicarea acestor dispoziţii legale cuprinse OG nr. 92/2003.
Concluzionând, instanţa de fond reţine că atât titlul executoriu, cât şi somaţia, urmează regimul juridic al actelor fiscale pe baza cărora sunt emise, deci inclusiv regimul privind modalităţile de comunicare în vederea colectării creanţelor fiscale prevăzute de O.M.F. nr. 1364/2007, atacat pe cale de excepţie de nelegalitate în cauza de faţă.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 1 februarie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de recuzare a domnului judecător S.G.B., SC S.U. SA în dosarul de faţă, pe considerentul că în speţă nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 27 pct. 7 C. proc. civ., deoarece domnul judecător investit cu soluţionarea cauzei, nu şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă.
Împotriva sentinţei nr. 80/ F din 14 aprilie 2010 ca şi a încheierii din 1 februarie 2010 ale Curţii de Apel Braşov a formulat recurs SC S.U. SA, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., invocându-se greşita aplicare a legii atât în ceea ce priveşte solicită respingerea cererii de recuzare pronunţată la data de 1 februarie 2010 cât şi împotriva soluţiei de respingere a excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 2 şi 3 din O.M.F.P. nr. 1364/2007 şi anexelor 2 şi 3 din acest act normativ şi interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte încheierea din 1 februarie 2010 se arată că în mod greşit a fost respinsă cererea de recuzare, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care judecătorul investit şi-a spus părerea cu privire la excepţia de nelegalitate într-un alt dosar respectiv dosarul nr. 1271/64/2008 al Curţii de Apel Braşov.
În ceea ce priveşte sentinţa atacată se arată că în principal este lovită de nulitate fiind pronunţată de un judecător incompatibil fiind îndeplinite dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte soluţia pe fond privind respingerea excepţiei de nelegalitate se arată că este nelegală şi netemeinică.
Aceasta deoarece dispoziţiile contestate pe calea excepţiei de nelegalitate sunt nelegale deoarece adaugă la lege, somaţia şi titlul executoriu nefiind acte administrative în înţelesul Codului de procedură fiscală nefiind prevăzute expres în cuprinsul art. 85 – art. 88 din OG nr. 92/2003.
Se arată că somaţia şi titlul executoriu sunt forme de executare şi au un regim juridic diferit ele putând fi contestate numai pe calea contestaţiei la executare, la judecătorie, în timp ce actul administrativ fiscal poate fi atacat atât pe cale administrativă conform art. 205 C. proCod Fiscal, cât şi în baza Legii nr. 554/2004.
La dosar intimata A.F.P.C.M. Braşov a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta - reclamantă a depus note şedinţă având caracter de concluzii scrise la dosar.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefundat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte încheierea din 1 februarie 2010 cât şi în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate invocată.
Încheierea din 1 februarie 2010 prin care s-a respins cererea recurentei de recuperare a judecătorului care a soluţionat excepţia de nelegalitate invocată este legală nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recuzare prevăzut de art. 27 pct. 7 C. proc. civ. Faţă de judecătorul, într-o altă cauză a respins excepţia de nelegalitate invocată în prezenta cauză nu reprezintă o antepronunţare în condiţiile în care motivele de nelegalitate se verifică distinct pe fiecare dosar în parte în raport de probele administrate şi de situaţia de fapt.
În ceea ce priveşte motivele de recurs invocate privind soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate acestea nu sunt întemeiate.
În cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Instanţa de fond nu a încălcat vreo formă de procedură prevăzută de sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., de natură a produce recurentei o vătămare, care nu pot fi înlăturate decât prin casarea hotărârii recurate.
Instanţa de fond nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii. Prin sentinţa atacată instanţa de fond a respins excepţia de nelegalitate invocată, reţinând că dispoziţiile ordinului atacat sunt în concordanţă cu prevederile Codului de procedură fiscală.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa atacată este legală în mod corect a apreciat somaţia şi titlul executoriu ca acte fiscale emise pe baza unor acte administrativ fiscale, prin care s-au stabilit, în prealabil obligaţiile fiscale ale debitorului faţă de bugetul public. Iar aceste titluri executorii nu sunt simple acte de executare ci se confundă cu actul a cărui executare o impune, astfel încât atât titlul executoriu cât şi somaţia urmează regimul juridic al actelor fiscale în baza cărora sunt emise, inclusiv regimul privind modalităţile de comunicare în vederea colectării creanţelor fiscale prevăzute de O.M.F.P. nr. 1364/2007, act emis având în vedere prevederile art. 43 alin. (3) şi (4) din OG nr. 92/2003, prevederi care nu sunt încălcate.
Prin O.M.F.P. nr. 1364/2007, „privind emiterea prin intermediul mijloacelor informatice a unor acte administrative" a fost reglementată situaţia emiterii anumitor acte administrative prin intermediul mijloacelor informaţiei în cadrul raporturilor de drept fiscal, pe care organele fiscale le au cu contribuabilii persoanele fizice şi persoane juridice.
Acest ordin este emis în raport cu prevederile art. 43 alin. (3) şi (4) din OG nr. 92/2003, republicată, care reglementează natura juridică a actului administrativ:
(3) „Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie;
(4) Prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condiţiile alin. (3).
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de fond a constatat că dispoziţiile ordinului atacat nu contravin şi nu încalcă sub nicio, formă prevederile art. 43 din OG nr. 92/2003.
Practic titlul executoriu şi somaţia, sunt formulare tipizate care corespund cerinţelor legale, ele fiind aprobate prin ordin al ministrului finanţelor.
Susţinerea recurentei potrivit căreia aceste acte sunt forme de executare şi nu acte administrative este eronată, întrucât sunt emise de o autoritate publică, dar pentru că sunt emise în cadrul procedurii de executare silită, îmbracă această formă.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, menţinând ca legale şi temeinice hotărârile pronunţate de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.U. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 80/ F din 14 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal precum şi împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a aceleiaşi instanţe, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3908/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3916/2010. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
