ICCJ. Decizia nr. 3940/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3940/2010
Dosar nr. 9942/2/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4292 din 3 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC T.E.O. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T. SA, prin care solicita suspendarea executării Ordinului directorului instituţiei pârâte nr. 20962/2009, prin care s-a luat măsura rezilierii unilaterale a contractului de transport nr. C 169 din 29 iulie 2005 încheiat între părţi, precum şi întreruperea serviciului prestat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, reţinând, în esenţă, următoarele:
Condiţia existenţei unui caz bine justificate, în sensul definit prin dispoziţiile art. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită, în cauză reclamanta neprobând existenţa unor elemente de arbitrariu sau de discriminare a ordinului contestat, prin care s-a comunicat, în fapt, reclamantei că înregistrează un debit neachitat în mod nejustificat şi, în cazul neachitării, se vor aplica dispoziţiile art. 8 alin. (3) lit. c) din contractul încheiat între părţi şi se va constata rezilierea pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale.
Ordinul/decizie contestat reprezintă, în fapt, o comunicare legală adresată reclamantei, prin care i se aducea la cunoştinţă despre valoarea unei facturi neîncasate la data de 22 septembrie 2009 şi despre consecinţele neplăţii acestei facturi în raport de contractul încheiat între părţi.
De asemenea, arată prima instanţă, condiţia existenţei unei pagube iminente, în sensul definit prin dispoziţiile art. 2 alin. (l) lit. s) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită, în cauză reclamanta neprobând consecinţele grave în ceea ce o priveşte, în cazul executării actului atacat şi denunţării contractului, în condiţiile în care reclamanta figurează cu un debit neachitat în evidenţele pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte suspendarea actului administrativ, faţă de împrejurarea că actul administrativ contestat este în curs de analizare de către pârâtă şi nu s-a realizat procedura administrativă prealabilă, fapt de natură a crea serioase îndoieli în privinţa valabilităţii şi legalităţii actului.
Totodată, paguba iminentă este evidentă, faţă de împrejurarea că în contextul crizei economice actuale executarea actului contestat ar conduce la scoaterea societăţii de pe piaţa energetică, la nivel guvernamental căutându-se soluţii pentru dezechilibrele de plăţi ale T.E.O. SA.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a respins cererea de suspendare a actului administrativ formulată de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că actul contestat reprezintă o comunicare făcută de C.N.T. SA către societatea reclamantă, privind existenţa unor debite ale acesteia din urmă şi Decizia sa de a aplica prevederile contractuale privind rezilierea contractului respectiv.
Recurenta - reclamantă nu a contestat existenţa contractului şi a unor debite astfel că aparenţa de legalitate a actului nr. 20962/2009 nu a fost infirmată.
În ceea ce priveşte paguba iminentă recurenta - reclamantă nu a făcut dovada raportului de cauzalitate între actul a cărui suspendare se solicită şi iminenţa procedurii unei pagube în patrimoniul societăţii, respectiv nu a făcut dovada caracterului executoriu al actului nr. 20962/2009.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 3041 C. proc. civ. şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.E.O. SA împotriva sentinţei nr. 4292 din 3 decembrie 2009:a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3934/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3969/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
