ICCJ. Decizia nr. 3908/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3908/2010
Dosar nr. 8708/1/2010
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.D. a chemat în judecată S.R.I., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună desfiinţarea ca nelegală a Hotărârii nr. 241321/2007 a C.S.C. precum şi a Hotărârii nr. 38/2007 a C.J.I. şi drept consecinţă, să se constate nulitatea deciziei de imputare nr. 2469369 din 31 iulie 2007 emisă de comandantul UM 0472 Bucureşti cu referire la suma de 17.595 lei.
Reclamanta a mai solicitat să se constate drepturile oferite funcţiei de instructor specialist principal şi să se dispună restituirea tuturor sumelor reţinute în baza deciziei de impunere şi respectiv diminuarea pensiei şi a cheltuielilor de judecată.
Precizându-şi acţiunea, la data de 12 iunie 2008, reclamanta a solicitat instanţei ca în urma judecării cauzei să dispună suspendarea actului intitulat „Extras din Decizia de impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007 emisă de UM 0472 din cadrul S.R.I.", până la soluţionarea cauzei, anularea actului administrativ intitulat „Extras din Decizia de impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007 emis de Comandantul UM 0472 şi anularea tuturor actelor subsecvente actului administrativ principal contestate Extras din Decizia de impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei să o repună în funcţia deţinută anterior şi să-i acorde drepturile băneşti iniţiale.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtei la menţinerea deciziei de pensie nr. 88012 din 17 noiembrie 2006 şi a fişei de pensie nr. 2248745 din 31 octombrie 2006, cu toate drepturile băneşti aferente funcţiei susmenţionate precum şi obligarea pârâtei să dispună modificările corespunzătoare în dosarul de personal şi în fişa personală, prin înscrierea în paranteză a sintagmei „şef catedră, în dreptul funcţiei, conform fişei de pensie nr. 224878745/31.X.2006, partea I – partea a IV-a, obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de comandă şi restituirea tuturor sumelor reţinute în baza actului administrativ contestat, respectiv, sumele poprite din pensia diminuată prin retragerea indemnizaţiei de comandă pentru imputarea a 17.595 RON.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că actul administrativ „Extras" din Decizia de impunere nr. 2469369 din 31 iulie 2007 este lovit de nulitate absolută, pentru că este nemotivat în fapt, contrar dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, raportat la art. 35 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea S.R.I.
Actul administrativ contestat arată reclamanta, are în principal, ca bază legală OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, dispoziţii care nu sunt aplicabile în cauză, deoarece la data când s-a constatat încasarea pretins nelegală a sumelor de bani, reclamanta nu mai avea calitatea de militar activ, ci de militar în rezervă (pensionar).
Prin precizarea de acţiune depusă la termenul din 12 iunie 2008 reclamanta P.D. a arătat că renunţă la judecarea anumitor petite, precum cele cuprinse la pct. 3 lit. b), c), d), g) şi h) şi la pct. 5.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 147/ F din 16 noiembrie 2009, a luat act de renunţarea reclamantei la petitele menţionate în precizarea de acţiune depusă la termenul din 12 iunie 2008, a admis în parte acţiunea reclamantei având ca obiect anulare acte administrative şi în consecinţă a anulat Hotărârea nr. 2481321/2007 emisă de C.S.C. din cadrul Direcţiei Financiare UM 0472 Bucureşti şi Hotărârea nr. 38/2007 a C.J.I. UM 0198 Bucureşti – S.R.I.
De asemenea, a obligat pârâta S.R.I. – C.J.I. şi C.S.C. să soluţioneze contestaţia reclamantei în conformitate cu prevederile cuprinse în Capitolul 4 din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, respingând restul pretenţiilor reclamantei.
Totodată, a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta C.P. a S.R.I. – UM 0198 şi a obligat în solidar pârâţii S.R.I. C.J.I. şi C.S.C. la plata către reclamantă a sumei de 1045 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, întrucât din C.S.C. a făcut parte şi M.I.E., soţia şefului D.A. a S.R.I. care a formulat actul de sesizare şi imputare a sumelor considerate a fi fost plătite necuvenit, urmează a se relua judecata administrativă, cu respectarea prevederilor legale în materia obţinerii şi recuzării, verificând totodată existenţa unor eventuale norme speciale privind gradul militar al membrilor C.J., respectiv a C.S.C.
S-a mai reţinut şi faptul că verificarea C.S.C. trebuie să cuprindă şi eventualele asimilări a funcţiei ocupate de reclamantă, în perioada de referinţă cu funcţii de conducere ori control, cu scopul de a verifica dacă reclamantei i se cuveneau drepturi salariale specifice unei funcţii de conducere, prin raportare la fişa postului şi atribuţiile exercitate efectiv de reclamantă în această perioadă.
Faţă de faptul că litigiul a fost trimis spre rejudecare prealabilă administrativă la C.S.C. instanţa a respins cererile reclamantei privind fondul cauzei.
De asemenea, instanţa a respins acţiunea reclamantei în contradictoriu cu C.P. S.R.I. având în vedere precizarea de acţiune a reclamantei, în sensul renunţării acesteia la judecarea mai multor petite, ce vizau măsuri de ordin reparator ce ar fi trebuit luate de către C.P. a S.R.I. în cazul admiterii acţiunii reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs P.D., pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 3041 C. proc. civ., motivele de recurs fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se solicită admiterea recursului şi pe fond modificarea în parte a sentinţei atacate şi în urma rejudecării admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată.
În recursul declarat se solicită să se constate că recurentei - reclamante nu-i sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 121/1998 privind răspunderea militară a militarilor pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 7 şi 12 din OG nr. 121/1998 şi pe cale de consecinţă să fie soluţionate de către instanţa de recurs prin admiterea recursului capetele de acţiune nesoluţionate pe fondul cauzei astfel cum au fost precizate în acţiune având ca obiect anularea deciziei de imputare nr. 2469369 din 31 iulie 2007, acordare drepturilor băneşti solicitate inclusiv indemnizaţia de comandă acordate în perioada august 2003 - iulie 2007 şi obligarea la restituirea tuturor sumelor reţinute în baza actului administrativ contestat.
Se arată că soluţia dispusă de instanţa de fond, prin trimiterea cauzei pentru soluţionarea contestaţiei la autoritatea administrativă, respectiv reluarea judecăţii administrative la C.S.C. nu este legală, Curtea de Apel Braşov deşi a administrat probatoriul necesar nu a soluţionat pe fond cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.
La dosar intimata S.R.I. formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta - reclamantă a depus la dosar concluzii scrise şi practică judiciară.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele de recurs şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl apreciază ca fondat, pentru următoarele considerente, în cauză fiind îndeplinite condiţiile de casare prevăzute de art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Prin sentinţa recurată instanţa de fond a admis în parte acţiunea recurentei şi analizând hotărârile administrativ jurisdicţionale emise prin care a fost respinsă contestaţia recurentei formulate împotriva deciziei de imputare a dispus să se rejudece contestaţia tot de către C.S.C. conform dispoziţiilor cap. 4 din OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a nulităţilor.
S-a respins restul pretenţiilor recurentei.
Această soluţie a fost justificată de instanţa de fond prin faptul că a contestat existenţa unui caz de recuzare prevăzut de art. 27 C. proc. civ., în ceea ce priveşte un membru din C.S.C. şi pe cale de consecinţă nu a fost soluţionată cauza pe fond.
În raport de această soluţie, Curtea apreciază că instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, soluţia fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.
În primul rând instanţa de fond a retrimis contestaţia recurentei pentru a fi soluţionată de aceeaşi autoritate administrativă C.S.C. deşi avea obligaţia, în baza plemtitudinii de competenţă a soluţiona pe fond acţiunea recurentei astfel cum a fost formulată şi precizată la data de 12 iunie 2008.
Constatarea imparţialităţii unui membru al C.S.C. nu justifică nesoluţionarea contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ, legal investită în condiţiile în care în cauză nu erau aplicabile în faza administrativă art. 27 C. proc. civ., iar pe de altă parte pe fondul contestaţiei au fost administrate probe acte şi interogatoriu.
În consecinţă, soluţia recurată este nelegală şi echivalează cu necercetarea fondului contestaţiei, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Curtea să admită recursul pentru considerentele menţionate şi să caseze sentinţa atacată trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond urmează a verifica acţiunea precizată sub toate aspectele, inclusiv pe aspectele menţionate în recurs şi care au legătură cu fondul cauzei respectiv aplicabilitatea sau nu a dispoziţiilor OG nr. 121/1998 privind răspunderea militară a militarilor şi a verificării şi stabilirii condiţiilor şi cuantumului prejudiciului menţionat în Decizia de impunere în raport de pretenţiile concrete ale recurentei privind indemnizaţia de comandă şi alte drepturi băneşti şi de pensie care formează obiectul contestaţiei administrative.
Curtea nu va reţine susţinerile din recurs privind pe fond pretenţiile recurentei în condiţiile în care acestea nu pot forma obiectul verificărilor în recurs, în condiţiile în care aceste cereri şi acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată nu a fost soluţionată pe fond prin sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.D. împotriva sentinţei civile nr. 147/ F din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3904/2010. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 3914/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
