ICCJ. Decizia nr. 3970/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3970/2010
Dosar nr. 2074/1/2010
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâtele S.C.D.A. Secuieni şi A.Ş.A.S. G.I.S. Bucureşti, solicitând anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 12/2007 prin care a fost modificată structura organizatorică şi statul de funcţii pe anul 2008 şi Decizia nr. 5 din 28 ianuarie 2008 a A.Ş.A.S. Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că din componenţa Consiliului de administraţie fac parte şapte membri dintre care doi sunt incompatibili, apreciind astfel că prin votul lor cei doi au urmărit interesele lor personale.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâtele au invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.Ş.A.S. G.I.S. Bucureşti, excepţii care a fost respinse de instanţă prin încheierea de şedinţă de la termenul din 2 decembrie 2008
Prin sentinţa civilă nr. 560/ COM din 10 septembrie 2008, Tribunalul Neamţ a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 11 din 23 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiate, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes, iar pe fond a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.
În privinţa excepţiilor, a reţinut următoarele:
S.C.D.A. Secuieni este o instituţie publică, cu personalitate juridică, având ca obiect de activitate cercetare ştiinţifică şi dezvoltare agricolă, servicii de interes public. astfel, poate avea calitate procesuală activă în anularea unui act emis de această entitate orice persoană vătămată într-un drept sau interes, interesul putând fi atât privat cât şi public, iar în accepţiunea Legii nr. 554/2004 atât vătămarea cât şi interesul capătă alte valenţe decât în dreptul comun.
În cauză, vătămarea invocată de către reclamant are la bază nerespectarea dispoziţiilor regulamentului de organizare, motivele ce vizează incompatibilitatea unor membri ai consiliului de administraţie ţinând de ordinea publică, iar împrejurarea că urmare a hotărârii consiliului de administraţie s-a desfiinţat ferma al cărui şef era reclamantul îi conferă acestuia calitate procesuală activă.
Cât priveşte interesul reclamantului, acesta este legitim, actual, personal. Faptul că reclamantul nu mai este salariatul autorităţii pârâte şi că nu a participat la concurs pentru ocuparea funcţiilor vacante, nu conduce la concluzia că acesta nu are interes în a solicita anularea hotărârii consiliului de administraţie care a stat la baza desfiinţării fermei unde acesta îşi desfăşura activitatea. Mai mult, Decizia nr. 19 din 25 februarie 2008, prin care a fost concediat reclamantul, face obiectul judecăţii dosarului nr. 602/103/2008 aflat pe rolul Tribunalului Neamţ, a cărui soluţionare a apreciat instanţa că depinde de soluţionarea cauzei de faţă.
În privinţa fondului cauzei, a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 12/2007, Consiliul de Administraţie al pârâtei S.C.D.A. Secuieni, întrunit în şedinţă ordinară, având în vedere situaţia economică şi diminuarea continuă a fondului funciar de la suprafaţa de 1442 ha la 690 ha., necesitatea reorganizării fermelor şi sectoarelor, discutate şi aprobate în şedinţa Consiliului de Administraţie din 4 septembrie 2007, văzând şi propunerile făcute de comitetul director cu aprobarea sindicatului liber din unitate, a dispus aprobarea organigramei, a listei posturilor care se desfiinţează, organizarea unui concurs pentru ocuparea posturilor de şef de ferme, iar prin Decizia nr. 5/2008, pârâta A.Ş.A.S. G.I.S. Bucureşti a validat respectiva hotărâre.
Instanţa a considerat că legalitatea hotărârii atacate se analizează prin prisma dispoziţiilor art. 17 din regulament, potrivit căruia consiliul de administraţie poate hotărî în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor săi, condiţie ce a fost îndeplinită, iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, dar nu mai puţin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiţii de asemenea îndeplinite.
Din procesul verbal al şedinţei din 11 decembrie 2007, rezultă că hotărârea a fost adoptată cu unanimitate de voturi, de la şedinţă lipsind un membru al Consiliului de Administraţie, respectiv reprezentantul M.A.D.P.R. care, prin adresa nr. 5710 din 6 decembrie 2007, a comunicat acordul şi votul său pentru hotărârea propusă.
În ceea ce priveşte critica adusă Hotărârii nr. 12/2007, care vizează incompatibilitatea în care se aflau doi dintre membrii Consiliului de Administraţie, instanţa de fond a apreciat că acest motiv nu poate fi reţinut ca fiind o cauză de nulitate a hotărârii contestate.
Consiliul de Administraţie al S.C.D.A. Secuieni a fost numit prin Decizia nr. 69 din 27 aprilie 2007 pentru un mandat de 4 ani, iar prin Decizia nr. 172 din 26 iulie 2007 a A.Ş.A.S. Bucureşti, reclamantul din această cauză a fost revocat din funcţia de membru al Consiliului de Administraţie,însă se reţine că aceste decizii nu au fost contestate, producându-şi pe deplin efectele.
starea de incompatibilitate a celor doi membri din consiliul de administraţie a fost reţinută de prima instanţă, însă nu atrage nulitatea hotărârii pentru că aceasta se apreciază în funcţie de hotărârile adoptate, or, prin hotărârea atacată au fost aprobate organigrama, statul de funcţii, desfiinţarea unor posturi, decizii care nu relevă un interes personal al celor doi membri în a-şi exprima votul pozitiv.
Judecătorul fondului a reţinut că fundamentarea Hotărârii atacate, nr. 12/2008, validată prin Decizia nr. 5/2008, în special argumentul că reorganizarea unităţii se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar de la 1442 ha la 690 ha, ca o necesitate obiectivă, este întemeiată.
De altfel, instanţa nu poate lipsi de efecte voturile date în Consiliul de Administraţie, care este un organ colegial de gestiune, o altă interpretare ducând la încălcarea principiului libertăţii exprimării voinţei membrilor acestuia.
3. Decizia pronunţată în recurs
Prin Decizia nr. 5504 din 2 decembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva sentinţei menţionate.
În considerentele deciziei, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Recurentul a solicitat anularea Deciziei nr. 5 din 28 ianuarie 2008 prin care se validează Hotărârea Consiliului de Administraţie al S.C.D.A.S. nr. 12 din 11 decembrie 2007, care prevedea următoarele măsuri: reorganizarea activităţii, comasarea suprafeţelor de teren existente, a fermelor şi sectoarelor zootehnice, a tractoarelor şi maşinilor agricole; aprobarea organigramei şi a statului de funcţii; aprobarea listei posturilor care se desfiinţează; aprobarea posturilor care se reînfiinţează prin reorganizare; redistribuirea personalului sau trecerea în şomaj, după caz; scoaterea la concurs la posturilor de conducere din cadrul unităţii.
prin Hotărârea nr. 12/2007 de schimbare a structurii organizatorice a S.C.D.A. Secuieni, nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 290/2002 şi HG nr. 1460/2006, având în vedere că unităţile de cercetare se pot reorganiza, consiliul de administraţie fiind cel care aprobă regulamentul de organizare si funcţionare si structura organizatorica a staţiunii de cercetare şi dezvoltare agricola, ulterior validată prin Decizia preşedintelui A.Ş.A.S. Bucureşti conform HG nr. 1460/2006, anexa 4 pct. 5.
Astfel, prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că adoptarea Hotărârii nr. 12/2007 a Consiliului de Administraţie al S.C.D.A. Secuieni, a fost determinată de situaţia economică şi de diminuarea fondului funciar deţinut de staţiune, care a avut loc ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991.
În ceea priveşte rezultatele economice ale unităţii la data reorganizării, intimatele au depus la dosar adresele nr. 45526 din 8 august 2007 şi nr. 44424 din 7 august 2007 emise de Ministerului Economiei şi Finanţelor, din care rezultă că S.C.D.A. Secuieni la data de 08 august 2007 avea datorii (obligaţii de plată) la bugetul de stat în sumă de 2.045.662 lei şi accesorii aferente obligaţiilor fiscale în sumă de 215.948 lei.
Instanţa de fond a reţinut corect, potrivit situaţiei confirmate de O.C.P.I. Neamţ prin adresa nr. 1-2404 din 10 iulie 2009, că reorganizarea unităţii se impunea ca o consecinţă a diminuării fondului de terenuri deţinut ca urmare a retrocedărilor făcute în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar.
De asemenea, instanţa de recurs a apreciat că nu au fost întemeiate criticile privind cuprinsul şi fundamentarea Hotărârii nr. 12/2007, iar împrejurarea învederată de recurent, în sensul că a solicitat de la intimate, cu adresa nr. 1277/2008, remiterea unui înscris care să conţină indicatorii financiari conform bilanţului depus, nu a fost probată, astfel că nu poate fi schimbată situaţia de fapt reţinută de prima instanţă în sensul că reorganizarea unităţii se impunea ca urmare a diminuării fondului funciar, înscrisurile depuse făcând dovada până la înscrierea în fals.
Totodată, legalitatea hotărârii contestate a fost analizată prin prisma dispoziţiilor art. 17 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii, potrivit cărora Consiliul de Administraţie poate hotărî în prezenţa a 2/3 din numărul membrilor săi iar hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi, dar nu mai puţin de jumătate plus unu din numărul total al membrilor, condiţii îndeplinite în cauză.
Eventuala incompatibilitate a membrilor consiliului de administraţie trebuie adusă la cunoştinţa acestui organ de conducere colectivă, iar încălcarea interdicţiei poate atrage antrenarea răspunderii în condiţiile art. 14 alin. (4) şi respectiv art. 19 din Regulament, atât individuală cât şi solidară, după caz, şi revocarea din consiliul de administraţie.
Însă, chiar şi în condiţiile de incompatibilitate a doi membri, interdicţie invocată de recurent, consiliul de administraţie putea adopta hotărâri cu respectarea art. 17 din Regulament, iar în cauză, conform procesului - verbal, hotărârea a fost adoptată în unanimitatea membrilor prezenţi la şedinţa din 11 decembrie 2007.
4. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii.
Împotriva acestei decizii, recurentul C.D. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5, în care a invocat, drept înscris nou în sensul textului de lege menţionat, adresa nr. 210 din 3 februarie 2010, emisă de S.C.D.A. Secuieni – Neamţ.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că din înscrisul doveditor pe care se fondează calea de atac pe care a exercitat-o rezultă că, în anul 2007 - 2008, după reorganizare, Staţiunea a administrat o suprafaţă totală de 1582,52 ha, din care 585,92 ha, domeniu public şi 996,60 ha, domeniu privat, date care contrazic argumentul reţinut în fundamentarea măsurii de reorganizare a unităţii, potrivit căruia fondul funciar s-ar fi diminuat de la 1442 ha la 690 ha.
Revizuentul a precizat că înscrisul respectiv, pe care l-a obţinut în baza sentinţei nr. 355/ CA din 15 decembrie 2009 a Tribunalului Neamţ, demonstrează că suprafaţa administrată de S.C.D.A. Secuieni după reorganizare nu este mai mică decât cea administrată anterior şi că desfiinţarea subunităţilor de producţie a fost contrară intereselor economice ale staţiunii, care este organizată ca instituţie publică.
5. Apărările intimatelor.
5.1. S.C.D.A. Secuieni – Neamţ a depus la dosar o întâmpinare prin care a invocat următoarele:
Inadmisibilitatea cererii de revizuire.
În motivarea acestei apărări, intimata a arătat că înscrisul pe care se întemeiază revizuirea nu întruneşte condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru că nu poate avea o forţă probantă mai mare decât o adresă oficială emisă de O.C.P.I. Neamţ, după cum nu poate contraveni Legii nr. 45/2009, care în anexa nr. 3 pct. 3 precizează că S.C.D.A. Secuieni are în administrare suprafaţa de 694,2965 ha.
Intimata a subliniat totodată, că diminuarea suprafeţei de teren administrate nu a fost singurul motiv care a condus la reorganizare, astfel că soluţia nu ar putea fi schimbată numai pe acest temei.
Excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
În motivarea excepţiei de tardivitate, intimata a arătat că, potrivit propriilor lui susţineri, revizuentul a intrat în posesia înscrisului la data de 3 februarie 2010, astfel că revizuirea a fost formulată după împlinirea termenului de o lună din ziua descoperirii înscrisului nou invocat, prevăzut în art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Respingerea cererii de revizuire ca nefondată.
Cu privire la fondul susţinerilor revizuentului, intimata a arătat că acesta a apreciat în mod greşit că soluţionarea pricinii a avut ca unic temei argumentul potrivit căruia reorganizarea staţiunii ar fi fost impusă doar de diminuarea fondului funciar, în realitate fiind recunoscute efectele juridice ale voinţei exprimate în Consiliul de administraţie, organ colegial de gestiune al staţiunii.
Asupra excepţiei tardivităţii cererii de revizuire, Curtea s-a pronunţat, motivat, în Şedinţa publică din 24 septembrie 2010, soluţia fiind conswemnată în încheierea de dezbateri de la acea dată.
5.2. A.Ş.A.S. G.I.S. Bucureşti a depus şi ea la dosar întâmpinare, solicitând:
Respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, cu motivarea că o hotărâre prin care instanţa de control judiciar a respins recursul, ca nefundat, nu îndeplineşte condiţia evocării fondului, impusă de prevederile art. 322 C. proc. civ.
Respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, întrucât S.C.D.A. Secuieni avea în administrare numai 669 ha teren, mai puţin chiar decât s-a prevăzut în anexa 3 a Legii nr. 45/2009, unde figurează cu 694,2965 ha.
Cu referire la înscrisul considerat nou în revizuire, intimata a arătat că la pct. 4 din adresa respectivă se menţionează că în perioada 2007 – 2008, staţiunea a administrat 585,92 ha teren din domeniul public şi a exploatat, în regim de arendăm 996,6 ha, proprietatea unor persoane fizice, iar nu a statului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Examinând cauza prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reţine următoarele:
Admisibilitatea revizuirii
În temeiul art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Prima condiţie impusă de textul legal menţionat priveşte, aşadar, hotărârea supusă revizuirii care, în situaţia în care este pronunţată de o instanţă de recurs, trebuie să evoce fondul.
Decizia nr. 5504 din 2 decembrie 2009 îndeplineşte această cerinţă, pentru că, deşi a respins recursul ca nefondat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a efectuat o proprie apreciere asupra situaţiei de fapt şi a prevederilor legale incidente pricinii.
Cât priveşte înscrisul nou invocat în revizuire, acesta trebuie să aibă forţă probantă prin el însuşi, să fie descoperit după darea hotărârii, să fi existat la data hotărârii revizuirii, să fie determinant şi să nu fi putut fi înfăţişat în proces pentru că a fost reţinut de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Adresa nr. 210 din 3 februarie 2010 întruneşte toate aceste cerinţe, întrucât a fost obţinută de la partea potrivnică în temeiul unei hotărâri judecătoreşti şi se referă la o serie de indicatori contabili şi la suprafeţele de teren aflate în administrarea staţiunii, date prin care revizuentul tinde să demonstreze că, în pofida concluziilor instanţelor de fond şi de recurs, reorganizarea unităţii nu a corespuns unei nevoi economice reale, fiind contrară interesului public pe care instituţia publică era chemată să îl îndeplinească.
Faptul că documentul poartă o dată ulterioară pronunţării deciziei atacate nu îl exclude din câmpul de aplicare al art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru că se referă la o situaţie preexistentă, corespunzătoare anilor 2007 – 2008.
Temeinicia revizuirii.
Împrejurarea de fapt ce se impune a fi lămurită vizează măsura diminuării fondului funciar aflat în administrarea staţiunii intimate, pentru că reorganizarea s-ar justifica numai în măsura în care suprafeţele de teren administrate au scăzut în mod real şi considerabil.
Din probele avute în vedere de instanţele de fond şi de recurs a rezultat că adaptarea Hotărârii nr. 12/2007 a Consiliului de Administraţie al S.C.D.A. Secuieni a fost determinată de situaţia economică şi de diminuarea fondului funciar administrat de staţiune, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate privată în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar.
Înscrisul invocat ca fiind nou nu poate conduce la o soluţie diametral opusă celei atacate, pentru că, deşi suprafeţele consemnate nu corespund întocmai, ilustrează diminuarea reală a fondului funciar în anul agricol 2007/2008 comparativ cu anul anterior.
Astfel, dacă, potrivit adresei nr. 210 din 3 februarie 2010, în anul agricol 2006/2007 staţiunea a administrat 603,40 ha teren din domeniul public şi 470,45 ha teren disponibilizat din domeniul public prin H.C.J. nr. 4910 din 29 octombrie 2006, la care se adaugă 916,69 ha ce au format obiectul unor contracte de arendă cu diverşi proprietari, în total 1987,54 ha teren lucrat de societate, în anul agricol 2007/2008, suprafaţa totală a fost de 1582,52 ha, din care 996,6 ha în arendă şi numai 585,92 ha teren administrat din domeniu public.
De altfel, o valoare apropiată (1.415,68 ha) a fost consemnată, pentru anul agricol 2007/2008, şi în adresa nr. 1011 din 5 martie 2009 a D.A.D.R. Neamţ, aflată la dosarului de recurs.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin intermediul căreia pot fi remediate unele erori în stabilirea situaţiei de fapt, cu respectarea strictă a cazurilor şi condiţiilor prevăzute de art. 322 C. proc. civ., dar nu permite reevaluarea ansamblului probator administrat în etapele procesuale anterioare, deoarece în acest fel ar fi nesocotită puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate.
Nici evoluţia profitului perioada 2007 – 2008 nu poate duce prin ea însăşi o soluţie contrară celei pronunţate prin Decizia atacată, pentru că acest parametru poate fi influenţat de mai mulţi factori de ordin economic şi managerial, nefiind suficient pentru a fundamenta concluzia unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere în luarea măsurii de reorganizare a staţiunii.
Dimpotrivă, scăderea drastică a profitului în 2007 ar putea justifica hotărârea de reorganizare adoptată la sfârşitul anului 2007 (11 decembrie 2007).
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în revizuire.
Având în vedere toate considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 326 şi 328 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de C.D. împotriva deciziei nr. 5504 din 2 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3969/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3971/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
