ICCJ. Decizia nr. 3971/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3971/2010
Dosar nr. 4949/3/2009
Şedinţa de la 29 septembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 10 februarie 2009, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.M. 02210 (M.Ap.N.), anularea deciziei de imputare nr. A 14370 din 06 decembrie 2006 şi obligarea intimatei la restituirea sumelor reţinute în baza titlului de impunere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de cercetare administrativă s-a constatat de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor, că se face vinovată de producerea unui prejudiciu în sumă de 4668,20 lei, produs ca urmare a calculării eronate a unor foi de parcurs a autobuzelor care fac transport de persoane între U.M. 02210 şi U.M. 02512 Clinceni, susţinând că cercetarea administrativă efectuată în cauză s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor capitolului III din Ordinul M5 privind termenul şi a art. 48 alin. (1), art. 12 lit. d), art. 19 pct. 38 lit. a), pct. 39 şi art. 2 pct. 7 alin (2) din acelaşi ordin.
Prin sentinţa civilă nr. 3355 din 22 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în raport de calitatea reclamantei de funcţionar public, fiind cadru militar, şi de faptul că pârâta este autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de contencios administrativ, fiind astfel incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4463 din 17 decembrie 2009, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere natura raportului dintre părţi, respectiv un raport de muncă în baza unui contract de serviciu şi nu unul în considerarea statutului reclamantei de cadru miliar, aceasta neputând fi considerată funcţionar public cu statut special conform Legii nr. 80/1995, astfel ca nu pot fi incidente prevederile OG nr. 121/1998.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (l), art. 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii deduse judecăţii vizează, în principal anularea Deciziei de imputare nr. A 14370 din 06 decembrie 2006, modificată prin Hotărârea Comandantului U.M. 02210 Bucureşti nr. A 5992 din 31 mai 2007, decizie prin care se stabileşte răspunderea materială pentru paguba de 4.668,20 lei în sarcina persoanelor vinovate de producerea prejudiciului, conform pct. 6 din Instrucţiunile privind răspunderea materială a militarilor şi salariaţilor civili din Ministerul Apărării, aprobate prin Ordinul Ministrului de Stat, pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 121/1998 pentru răspunderea materială a militarilor.
Emiterea deciziei de imputare s-a făcut potrivit prevederilor art. 25 din OUG nr. 121/1998 pentru persoanele nominalizate în tabelul nominal, atât militari cât şi salariaţi civili din Ministerul Apărării.
Este real că prin Decizia de imputare contestată s-a stabilit răspunderea materială şi a contestatoarei care îndeplineşte funcţia de prelucrător foi parcurs, la U.M. 02210 Bucureşti, neputând fi considerată funcţionar public cu statut special în considerarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul militarilor, însă Decizia de imputare s-a emis în baza OUG nr. 121/1998 care la art. 9 stabileşte că „prevederile prezentei ordonanţe se aplică şi militarilor aflaţi în misiune în afara graniţelor ţării, precum şi salariaţilor civili din structura instituţiilor publice prevăzute la art. 2".
Înalta Curte constată că în considerarea prevederilor art. 43 din ordonanţă, cu referire la dispoziţiile normative prevăzute de Legea nr. 80/1995 privind Statutul militarilor, instanţa competentă să soluţioneze cererile persoanelor obligate la repararea prejudiciului în condiţiile acestui act normativ, care se consideră lezate într-un drept legitim, este tribunalul sau curtea de apel în raport cu incidenţa art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de imputare este instanţa de contencios administrativ, în speţă Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ, în considerarea raporturilor de muncă ale reclamantei cu o instituţie la nivel local U.M. 02210 Bucureşti şi în concordanţă cu prevederile art. 9 din OUG nr. 121/1998 şi art. 10 din legea contenciosului administrativ.
Prin examinarea prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 nu rezultă că autoritatea emitentă a actului administrativ atacat trebuie să îndeplinească şi condiţia de a avea personalitate juridică pentru a sta în nume propriu în justiţie, în materia contenciosului administrativ, singura condiţie fiind aceea ca pârâta să corespundă subiectului pasiv al raportului juridic de drept material dedus judecăţii.
În speţă, Înalta Curte observă că autoritatea emitentă a deciziei de imputare este o autoritate locală cu care reclamanta se afla în raporturi de muncă, situaţie în care competenţa de soluţionare a cauzei pe fond revine tribunalului administrativ - fiscal.
Prin urmare, văzând şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) şi ale art. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.E. şi pârâta U.M. 02210 (M.Ap.N.) în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3970/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4007/2010. Contencios. Excepţie de... → |
|---|
