ICCJ. Decizia nr. 390/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 390/2010
Dosar nr. 3005/1/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 72/F/CA din 9 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R.M.T.I., împotriva pârâţilor M.E.C.T., Universitatea Petroşani, Comisia de specialitate a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor , Diplomelor şi Certificatelor Universitare, numită prin ordinul M.E.C.T. nr. 3940 din 10 mai 2006 şi Comisia de analiză a contestaţiilor numită prin Ordinul M.E.C.T. nr. 1136 din 18 iunie 2007.
S-au anulat ordinele nr. 1014 din 15 mai 2007 şi nr. 1523 bis din 18 iulie 2007 şi s-a obligat pârâtul M.E.C.T. să emită un nou ordin de confirmare a titlului didactic de profesor universitar pentru reclamant.
S-a obligat pârâtul M.E.C.T. să plătească reclamantului suma de 11.757 lei, diferenţa de salariu pe perioada mai 2007 - martie 2008.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la plata daunelor morale.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii B.D., R.C., N.M., I.C., D.C., N.S. şi G.D.A. şi ca urmare s-a respins acţiunea reclamantului faţă de aceşti pârâţi. S-a obligat pârâtul M.E.C.T. să plătească reclamantului suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că intimatul-reclamant R.M.T.I. a solicitat prin cererea de chemare în judecată, anularea Ordinului nr. 1014 din 15 mai 2007 şi a ordinului nr. 1523 bis din 18 iulie 2007 emise de M.E.C.T.
S-a mai solicitat obligarea pârâtului M.E.C.T. să emită un alt ordin de confirmare a titlului didactic de profesor universitar pentru reclamant.
Intimatul-reclamant a cerut şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata despăgubirilor reprezentând diferenţa de salariu de la funcţia de conferenţia universitar la funcţia de profesor universitar începând cu luna mai 2007, precum şi la plata sumei de 300.000 lei reprezentând daune morale.
În privinţa părţilor (mai puţin M.E.C.T.), instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, constatând că membrii Comisiei de specialitate (care analizează activitatea ştiinţifică şi didactică de conferenţiar universitar şi respectiv profesor universitar pe baza dosarelor şi lucrărilor anexate şi propun rezoluţii motivate strict în raport de sistemele de evaluare în vigoare) nu sunt vinovaţi nici individual şi nici colectiv dacă rezoluţia propusă de Comisia de specialitate este adoptată sau respinsă de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare - conform art. 11 din Ordinul M.E.C.T. nr. 3904.
Instanţa de fond a reţinut prin hotărârea recurată că în şedinţa Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare din 27 aprilie 2007, preşedintele Comisiei de Geografie, Geologie şi Ştiinţele Mediului a prezentat dosarul reclamantului R.M. în concurs pentru ocuparea postului de profesor.
Cu această ocazie Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a constatat că sesizarea doamnei C.I., membră a Comisiei de specialitate se confirmă în sensul existenţei unui conflict de interese, doi dintre membrii Comisiei de concurs făcând parte din Comisia de specialitate.
Ca urmare, preşedintele Comisiei de specialitate, dl. B.D. a propus neconfirmarea titlului didactic, modificându-se astfel situaţia din centralizator.
Deşi din procesul-verbal al şedinţei Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare din 27 aprilie 2007 rezultă că dosarul reclamantului a fost examinat numai sub aspectul conflictului de interese şi fără să fie invocat temeiul de drept încălcat, pârâtul M.E.C.T. a emis ordinul nr. 1014 din 15 mai 2007 prin care s-a respins confirmarea titlului didactic de profesor universitar deoarece „candidatul nu are suficiente lucrări publicate în străinătate". S-a mai reţinut în aceeaşi şedinţă că lucrarea (cartea) prezentată „este în proporţie de 80-90% copiată din alte cărţi, fără citarea sursei bibliografice în text şi nu se dovedeşte că a urmat o şcoală".
Urmarea a fost că în şedinţa din 27 aprilie 2007 Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a propus neconfirmarea titlului didactic.
Instanţa soluţionând cauza a reţinut că: „din examinarea ordinului M.E.C.T. nr. 5098 din 3 octombrie 2006 rezultă că în nici unul din cele 4 criterii de evaluare nu este impus un minim de lucrări publicate în străinătate, astfel că reclamantul făcând dovada că are publicate un număr de 3 lucrări în străinătate respectiv Bulgaria, Rusia şi India, intimatul reclamant a îndeplinit criteriul invocat de comisie".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
In motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, în sensul că s-a substituit comisiei de specialitate formată din profesori universitari şi cercetători ştiinţifici, intervenind în sistemul de evaluare a acesteia.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 1711 din 25 martie 2009 a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării împotriva sentinţei civile nr. 72/F/CA din 9 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată.
In motivarea hotărârii Înalta Curte a reţinut următoarele considerente:
In cauză, domnul R.M.T.I., este angajat la Universitatea Petroşani, în funcţia de conferenţiar-catedra de tehnică minieră şi geologie, calitate în care s-a înscris la concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar (întocmind un dosar de concurs) la Facultatea de Mine.
Prin hotărârea Senatului Universităţii Petroşani din 18 decembrie 2007 şi Decizia nr. 521 din 19 decembrie 2006 emisă de rectorul Universităţii Petroşani a fost aprobată şi numită comisia de concurs.
În baza criteriilor aprobate prin Ordinul M.E.C.T. nr. 5098 din 3 octombrie 2006 Comisia de concurs a procedat la analiza dosarului petentului şi a întocmit un raport prin care s-a constatat că reclamantul R.M.T.I., conferenţiar universitar îndeplineşte criteriile de evaluare pentru ocuparea postului de profesor universitar.
Dosarul împreună cu acest raport au fost depuse la Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Comisia de Specialitate Geografie, Geologie şi Ştiinţele Mediului din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare în componenţa B.D. - preşedinte, R.C., N.S., I.C., D.C. şi G.D. - membri, întrunită în şedinţa din 7 martie 2007, a analizat dosarul de concurs şi a confirmat dosarul cu 4 voturi pentru, o respingere şi o abţinere.
Respingerea a fost invocată de prof. dr. C.I. care a susţinut că intimatul-reclamant nu are suficiente lucrări publicate în străinătate, iar cartea prezentată este în proporţie de80-90 % copiată din alte cărţi fără citarea sursei bibliografiei în text şi nici nu dovedeşte că a urmat o şcoală astfel încât nu se confirmă îndeplinirea criteriului 3 (fila 120).
Doamna prof. dr. universitar C.I. a şi sesizat M.E.C.T., situaţia de conflict de interese creată la această comisie, respectiv doi dintre membrii Comisiei de promovare constituită la nivelul Universităţii Petroşani sunt şi membrii Comisiei de Geologie şi Geografie.
In şedinţa Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor , Diplomelor şi Certificatelor Universitare din 27 aprilie 2007 a fost prezentat dosarul intimatul-reclamant şi s-a propus neconfirmarea titlului didactic pentru intimatul-reclamant. In această şedinţă s-a confirmat existenta unui conflict de interese pentru doi membrii ai comisiei de concurs, care fac parte şi din comisia de specialitate (fila 117 dosar instanţă fond) . Este însă relevant cauzei că aşa cum rezultă din documentul aflat la fila 115 dosar emis de M.E.C.T., Comisia de specialitate a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor , Diplomelor şi Certificatelor Universitare, potrivit Legii învăţământului nr. 84/1995 - art. 73 şi Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, contrar reţinerii instanţei de fond a analizat dosarele de concurs şi lucrările anexate şi au propus rezoluţiile ce au fost dezbătute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare în sesiunea de un an din 27 aprilie 2007.
De altfel însăşi instanţa de fond a susţinut în motivarea sentinţei atacate că dl. R.M.T.I., îndeplineşte cele 4 criterii de evaluare pentru conferirea titlului de profesor universitar aşa cum au fost stabilite prin Ordinul nr. 5098 din 3 octombrie 2006 emis de M.E.C.T.
Mai mult, instanţa de fond, în mod greşit, substituindu-se comisiei de specialitate din Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a concluzionat că nu este întemeiată susţinerea doamnei profesor dr. I.C. că intimatul-reclamant ar fi copiat din alte cărţi în proporţie de 80-90% conţinutul cărţii prezentate.
În mod neîntemeiat, în depăşirea competenţei prevăzute de lege (art. 1 din Legea nr. 554/2004), instanţa de fond a apreciat că cele 3 lucrări publicate în Bulgaria, Rusia şi India de către intimatul-reclamant ar dovedi activitatea ştiinţifică a petentului, aptă pentru a fi profesor universitar.
Asupra acestei chestiuni nu mai avea a se pronunţa decât Comisia de specialitate a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare şi nimeni altcineva. Instanţa avea a aprecia numai dacă în toată procedura desfăşurată începând de la depunerea dosarului de concurs au fost respectate dispoziţiile legale, pentru a nu exista un abuz de drept administrativ iar nu să se pronunţe cu privire la capacitatea ştiinţifică a candidatului.
Instanţa de fond a constatat, fără competenţă, că după aprecierea sa candidatul „ar fi citat sursele bibliografice în textul cărţii prezentate", contrazicând aprecierea ştiinţifică a doamnei dr. I.C.
De altfel, din obiecţia prezentată de aceasta s-a văzut că fără a se prevede de lege numărul de lucrări ce trebuie să le prezinte un astfel de candidat, intimatul-reclamant nu are suficiente lucrări publicate în străinătate în sensul că pregătirea ştiinţifică a acestuia concretizată în lucrări publicate în străinătate nu este suficient dovedită pentru că domnul R.M.T.I. să fie admis ca profesor universitar.
Împotriva acestei hotărâri R.M.T.I. a formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317-319 C. proc. civ..
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că cererea formulată este inadmisibilă, pentru următoare considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 317 - 318 C. proc. civ. „317. - (1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
(1). când procedura de chemare a pârtii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerinţele legii;
(2). când hotărârea a fost data de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publica privitoare la competenta.
(3). Cu toate acestea, contestaţia poate fi primita pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificări de fapt sau daca recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond.
Art. 318. - (1) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea data este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
In cauza de faţă, însă, contestatorul nu a invocat nici unul din motivele enunţate mai sus, astfel că cererea formulată este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulate formulată de R.M.T.I. împotriva deciziei nr. 1711 din 25 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 387/2010. Contencios. Anulare proces verbal de... | ICCJ. Decizia nr. 3928/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
