ICCJ. Decizia nr. 3980/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3980/2010
Dosar nr. 4011/2/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 754 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de necompetenţă generală a instanţelor de judecată invocată de pârâtă. A admis excepţia privind necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, obligarea pârâtului la returnarea către reclamantă a sumei de 909.960 Euro şi 35.690 Euro, reprezentând dobânda legală acumulată între data încasării fără drept a acestei sume, respectiv de la 1 septembrie 2008 la 30 aprilie 2009, calculată la valoarea ratei aplicate de Banca Centrală Europeană pentru refinanţarea tranzacţiilor.
Pârâtul prin întâmpinare a invocat pe cale de excepţie necompetenţă funcţională a instanţelor de judecată în soluţionarea cererii şi excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti în judecata cauzei.
În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei de judecată, curtea de apel a reţinut că este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 343 şi urm. C. proc. civ., orice parte într-o convenţie arbitrală are posibilitatea să se adreseze şi instanţelor judecătoreşti.
Referitor la excepţia necompetenţei materiale, s-a reţinut că faţă de prevederile art. 3434 C. proc. civ., competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC M.W.H. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este tardiv.
Analizând actele şi lucrările dosarului înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 754 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. „dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare".
Or, în cauză, hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 10 februarie 2010 iar împotriva acesteia reclamanta a declarat recurs la 2 iunie 2010 (fila 2 din dosarul de recurs).
Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ., potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 11 februarie 2010 şi 16 februarie 2010 inclusiv. Cum, reclamanta a înţeles să declare recursul la data de 2 iunie 2010, cu mult peste ultima zi legală de exercitare a căii de atac, Curtea constată decăderea recurentei-reclamante din acest drept.
Apărarea recurentei-reclamante, în sensul că eroarea aparţine primei instanţe, care a indicat greşit termenul de recurs ca fiind de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nu poate fi primită, având în vedere că termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii de declinare a competenţei este stabilit de lege, nefiind lăsat la aprecierea judecătorului, iar recurenta-reclamantă a beneficiat de asistenţă judiciară pe parcursul judecăţii cauzei şi nu a înţeles să formuleze cerere de repunere în termenul de recurs, în condiţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, având în vedere caracterul peremptoriu al excepţiei tardivităţii declarării recursului, care face inutilă cercetarea motivelor de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 103 alin. (1) din acelaşi cod, Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.W.H. SA Belgia, împotriva sentinţei civile nr. 754 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3967/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4015/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
