ICCJ. Decizia nr. 4013/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4013/2010
Dosar nr. 222/44/2010
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, reclamanta SC A.M. SA Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.N.V. şi A.N.A.F. anularea deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal şi a procesului verbal de control prin care au fost stabilite obligaţii fiscale în sumă totală de 434.765 lei, reprezentând TVA şi accesorii.
Prin sentinţa civilă nr. 122 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanta SC A.M. SA Galaţi în contradictoriu cu pârâţii D.R.A.O.V. Galaţi, M.F.P., A.N.A.F. şi A.N.V., în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat are ca obiect T.V.A. şi accesorii în cuantum de până la 500.000 lei, astfel că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1), în sensul că este fără relevanţă calitatea organului emitent de autoritate publică locală sau centrală, competenţa fiind atrasă de pragul valoric de 500.000 lei.
Împotriva Sentinţei civile nr. 122 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A.N.A.F., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, autoritatea recurentă a susţinut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tribunalele administrativ fiscale au competenţa să judece litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, iar nu şi litigiile privind acte administrative emise de o autoritate publică centrală.
Or, se arată în continuare, actul administrativ fiscal atacat în cauză a fost emis de o autoritate publică centrală, ceea ce atrage competenţa Curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
D.G.V. Galaţi, în nume propriu şi pentru A.N.V. a formulat întâmpinare prin care, în esenţă, a susţinut recursul.
Societatea comercială intimată a formulat întâmpinare prin care, în esenţă, a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
În cauză, este necontestat că actul administrativ fiscal atacat îl reprezintă Decizia nr. 13312 din 14 mai 2009 emisă de A.N.A.F. pentru o creanţă de 439.765,00 lei reprezentând TVA şi accesorii.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ - fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, în privinţa competenţei materiale, legea stabileşte două tipuri de competenţă, în raport cu natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.
Astfel, dacă nu este vorba de un act administrativ fiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de instanţa de contencios administrativ a tribunalului, când actul administrativ aparţine unui organ sau instituţii locale şi, respectiv, instanţei de contencios administrativ a Curţii de apel, când actul atacat aparţine unui organ sau instituţii centrale, cu competenţă naţională.
Pe de altă parte, dacă obiectul litigiului îl formează un act administrativ fiscal, ca în cauza de faţă, competenţa materială aparţine tribunalului sau Curţii de apel, după cum actul atacat priveşte o valoare mai mică sau egală cu 500.000 lei, ori o valoare mai mare de 500.000 lei.
Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, stabilind competenţa în favoarea tribunalului în conformitate cu dispoziţiile legale citate mai sus şi cu jurisprudenţa constantă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în această problemă.
În consecinţă, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 122 din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4012/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4016/2010. Contencios → |
|---|
