ICCJ. Decizia nr. 378/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 378/2010
Dosar nr. 628/36/200.
Şedinţa publică din 27 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 12 iunie 2008, reclamanta G.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 31769 din 9 aprilie 2009, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că prin hotărârea atacată, pârâta a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute pentru persoanele strămutate, sub motivaţia că s-a născut după strămutarea părinţilor săi din Cadrilater (Bulgaria) ca urmare a aplicării Tratatului româno-bulgar din septembrie 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 294/CA din 9 iulie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei G.E., a anulat hotărârea nr. 31769 din 9 aprilie 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, constatând că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 14 decembrie 1943 – 6 martie 1945 şi obligând pârâta să emită o hotărâre în acest sens.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta s-a născut în perioada de strămutare a familiei sale, suferind condiţiile precare de viaţă alături de aceasta în zona de strămutare, neavând nicio relevanţă că naşterea nu s-a produs în termen de 300 de zile de la data strămutării. Totodată, instanţa fondului a mai reţinut că reclamantei nu i se poate aplica un regim diferenţiat, care ar însemna încălcarea principiilor egalităţii de tratament şi nediscriminării sociale.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamanta nu poate beneficia de drepturile acordate prin lege, întrucât nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege, fiind născută la 3 ani şi 3 luni de la data strămutării părinţilor săi.
Totodată, recurenta susţine că, nefiind născută la data strămutării, reclamanta nu avea cum să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, pentru a se încadra astfel în ipoteza prevăzută de lege. Mai arată recurenta că Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în septembrie 1940 a avut o perioadă de punere în aplicare de 3 luni, astfel că nu se poate susţine că la data naşterii reclamantei a avut loc un schimb de populaţie între România şi Bulgaria, pentru a se putea susţine că reclamanta s-a născut în perioada de strămutare.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare: „Beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice", fiind „refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002: „Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamanta s-a născut la data de 14 decembrie 1943 în România, în localitatea unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/ 1999 cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născută la data de 14 decembrie 1943 în localitatea de strămutare a familiei sale, reclamanta G.E. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999. cu modificările şi completările ulterioare, şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a depus la Casa judeţeană de pensii cererea de acordare a drepturilor.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins, ca nefondat. recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 294/CA din 9 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 372/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 379/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
