ICCJ. Decizia nr. 4077/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4077/2010
Dosar nr. 2795/54/200.
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 3 din 12 ianuarie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta O.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (M.E.C.T.S.), având ca obiect suspendarea şi respectiv anularea Ordinului nr. 5673 din 16 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă, prin care s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de director la Casa Corpului Didactic din judeţul Dolj.
Astfel, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a dispus, deopotrivă, suspendarea executării Ordinului nr. 5673 din 16 octombrie 2009 până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi anularea aceluiaşi act administrativ individual.
În esenţă, pentru a hotărî în sensul arătat, prima instanţă a reţinut că cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 este întemeiată, fiind demonstrată de către reclamantă îndeplinirea cumulativă a cerinţelor legale cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Cu referire la cererea de anulare a Ordinului nr. 5673/2009, instanţa de fond a reţinut, în exercitarea controlului legalităţii ordinului contestat, că dispoziţiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis{: respectiv ale OUG nr. 37/2009, au fost declarate neconstituţionale, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, efectele acesteia răsfrângându-se evident şi asupra cauzelor în curs de soluţionare, precum în speţa de faţă.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-pârât M.E.C.T.S.
Corespunzător menţiunilor inserate în dispozitivul sentinţei atacate în ceea ce priveşte termenele de recurs corespunzătoare celor două capete de acţiune distincte, recurentul M.E.C.T.S. a criticat, prin cereri de recurs separate, atât soluţia de suspendare a executării ordinului atacat cât şi pe cea de anulare a aceluiaşi act administrativ.
În esenţă, prin criticile formulate de recurent în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a cererii de suspendare a executării actului atacat se susţin următoarele:
- instanţa de fond greşit a dispus această măsură în condiţiile în care nu a argumentat îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de lege, cazul bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente;
- instanţa nu a examinat apărările recurentului, bazându-se doar pe argumentele şi afirmaţiile sumar probate ale reclamantei, numai aparent valabile.
Cu referire la măsura anulării Ordinului nr. 5673/2009, dispusă prin aceeaşi sentinţă de către prima instanţă, autoritatea recurentă a criticat hotărârea pronunţată sub următoarele aspecte:
- instanţa de fond a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivităţii legii, întrucât la data emiterii ordinului în discuţie OUG nr. 37/2009 era aplicabilă, Decizia Curţii Constituţionale de declarare a neconstituţionalităţii acestui act normativ fiind ulterioară şi având aplicabilitate numai pentru viitor;
- ordinul a cărui anulare se solicită a fost legal emis, potrivit prevederilor OUG nr. 37/2009, în vigoare la acel moment, hotărârea primei instanţe fiind dată cu ignorarea dreptului puterii executive de a emite ordonanţe de urgenţă, faţă de care operează totodată prezumţia de autenticitate şi de veridicitate.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale aplicabile, de motivele de recurs prezentate circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu pot fi primite criticile formulate, cuprinse în ambele cereri de recurs, pentru următoarele consideraţiuni.
Examinând cu prioritate criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de anulare a Ordinului nr. 5673 din 16 octombrie 2009 emis de autoritatea recurentă, prin care, în temeiul art. II alin. (2) din OUG nr. 37/2009 s-a dispus eliberarea reclamantei-intimate din funcţia de director la Casa Corpului Didactic din Judeţul Sălaj, Înalta Curte reţine că această măsură a fost dispusă exclusiv în temeiul actului normativ menţionat, respectiv al OUG nr. 37/2009, fără a fi indicate alte motive care să impună o astfel de decizie.
După cum corect a reţinut şi prima instanţă, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, în cadrul controlului de constituţionalitate al legii pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, stabilind totodată că este supusă controlului de constituţionalitate însăşi ordonanţa de urgenţă, s-a constatat neconstituţionalitatea reglementării, sub aspectul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Neconformitatea constituţională a actului normativ aplicat de autoritatea recurentă, afectează în mod direct şi atrage nelegalitatea actului administrativ individual dedus judecăţii, astfel că Înalta Curte reţine că în mod corect a fost admisă acţiunea în anularea ordinului atacat.
De altfel după cum s-a statuat deja în deciziile Curţii Constituţionale, lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora, cum este cazul ordinului emis în aplicarea OUG nr. 37/2009, în ceea ce o priveşte pe reclamanta intimată.
Nu sunt întemeiate şi urmează a fi respinse susţinerile recurentei privind efectele pentru viitor ale deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, câtă vreme aceasta a fost pronunţată şi publicată anterior datei la care prezentul litigiu a fost soluţionat de instanţa de fond (12 ianuarie 2010).
Independent de efectele deciziei pronunţate în exercitarea controlului de constituţionalitate se constată că la data pronunţării instanţei de fond, actul normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat nici nu mai era în vigoare, fiind expres abrogat prin art. XIV alin. (1) din OUG nr. 105/2009, publicată în M.Of., Partea I, nr. 668 din 6 octombrie 2009, Curtea Constituţională constatând că sunt neconstituţionale şi prevederile acestui act normativ, prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009.
Faţă de considerentele expuse cu referire la temeinicia soluţiei instanţei de fond în ceea ce priveşte cererea de anulare a ordinului atacat, nu se mai impune examinarea motivelor de recurs vizând pretins greşita suspendare a executării acestuia, ca măsură cu caracter provizoriu, absorbită practic în Decizia finală, confirmată şi pe calea recursului, de anulare a aceluiaşi act administrativ contestat.
Drept consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se vor respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de recurentul-pârât, neexistând temei legal pentru casarea sau modificarea hotărârii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva sentinţei nr. 3 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4065/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4078/2010. Contencios → |
|---|
