ICCJ. Decizia nr. 4137/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4137/2010
Dosar nr. 4577/2/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4121 din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul O.A., în contradictoriu cu pârâţii M.F.P. şi C.E.C.B. SA, prin care solicita obligarea M.F.P. la emiterea titlului de stat de valoare nominală individuală, egală cu valoarea individuală a despăgubirii ce i se cuvine pentru cei 70.000 lei depuşi la C.E.C. în anul 1988, în vederea achiziţionării unui autoturism şi transferaţi la B.R.D. SA la data de 24 octombrie 1991, în acelaşi scop, pe numele reclamantului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul a depus, la data de 14 decembrie 1988, suma de 70.000 lei în vederea achiziţionării unui autoturism, sumă transferată în data de 24 octombrie 1991, la B.R.D. SA în acelaşi scop.
Potrivit dispoziţiilor art. l din OUG nr. 156/2007, „Persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au efectuat depuneri de sume la C.E.C. SA, precum şi cele care au transferat aceste sume după 22 decembrie 1989 în conturile B.R.D. SA, în vederea achiziţionării de autoturisme, au dreptul să obţină despăgubiri băneşti dacă depozitele astfel constituite, existente în conturile active ale C.E.C. SA, respectiv ale B.R.D. SA, îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial.
În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, depozitele existente în conturile active care îndeplinesc condiţia neafectării soldului iniţial, conform alin. (l), sunt acele depozite constituite din sume reprezentând avansuri sau depuneri integrale în vederea achiziţionării de autoturisme, existente în sold, fără dobânda aferentă şi din care nu s-au efectuat retrageri.
De prevederile art. 1 beneficiază şi persoanele fizice care după 22 decembrie 1989 şi-au transferat depunerile existente la C.E.C. SA, în vederea achiziţionării de autoturisme, la B.R.D. SA cu acelaşi scop, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (2)".
Reţine instanţa de fond că, din conţinutul adresei comunicate de către B.R.D. reclamantului, la 17 februarie 2009, reiese că la data adoptării Legii nr. 232/2008 pentru aprobarea OUG nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la C.E.C. SA în vederea achiziţionării de autoturisme, datele comunicate de către B.R.D., în ceea ce priveşte persoanele îndreptăţite să primească despăgubiri (conform criteriilor indicate în OUG nr. 156/2007 şi documentelor prezentate de clienţii băncii) nu au fost avute în vedere la stabilirea valorii totale a despăgubirilor prevăzute de art. 2 din OUG nr. 156/2007.
Se arată în considerentele sentinţei atacate, că, astfel cum reiese din înscrisul existent la dosar, la data de 1 septembrie 2009, B.R.D. a comunicat pârâtului M.F.P. situaţia conturilor persoanelor care şi-au transferat depozitele constituite pentru achiziţionarea de autoturisme de la C.E.C. la B.R.D., deci ulterior adoptării Legii nr. 232/2008, prin care s-a stabilit valoarea totală a despăgubirilor acordate de Statul român acestei categorii de persoane.
Aşadar, reţine prima instanţă, refuzul pârâtului M.F.P. de a emite în favoarea reclamantului titlul de stat, de valoare nominală individuală egală cu valoarea individuală a despăgubirii ce i se cuvine acestuia pentru cei 70.000 lei depuşi la C.E.C., este justificat, în condiţiile în care societatea bancară care avea obligaţia de a comunica numărul persoanelor care şi-au constituit sau transferat depozite în acest sens, a comunicat ulterior adoptării actului normativ reparator cuantumul despăgubirilor.
Concluzionează instanţa de fond că se impune reglementarea pe cale legislativă a situaţiei juridice a reclamantului în ceea ce priveşte acordarea despăgubirilor menţionate, instanţa de judecată neputându-se substitui legislativului, fără a depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti, prin obligarea pârâtului la acordarea despăgubirilor, în condiţiile în care în dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 156/2007 nu au fost avute în vedere şi sumele pentru despăgubirea persoanelor care şi-au transferat depozitele de la C.E.C. la B.R.D. SA.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., potrivit cărora cauza poate fi examinată de instanţă sub toate aspectele, nefiind limitată de motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Susţine recurentul - reclamant, în esenţă, prin motivele de recurs formulate, că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile actului normativ incident în cauză, Legea nr. 232/2008.
De vreme ce îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 11 din OUG nr. 156/2007, articol introdus prin Legea nr. 232/2008, conform acestui text de lege având dreptul la despăgubiri şi persoanele care şi-au transferat depunerile existente, de la C.E.C. la B.R.D., nu există niciun impediment în a i se acorda aceste despăgubiri, pentru că altfel s-ar crea o discriminare în comparaţie cu deponenţii care şi-au lăsat sumele de bani la C.E.C. şi care beneficiază de despăgubiri.
Prin urmare, precizează recurentul - reclamant, pronunţarea unei hotărâri prin care M.F.P. să fie obligat la emiterea de titlu de stat pentru despăgubirea sa este legală şi temeinică, fiind în spiritul Legii nr. 232/2008.
Intimatul - pârât C.E.C.B. SA a depus întâmpinare, solicitând a se constata că în prezenta cauză nu are calitate procesuală pasivă, recurentul-reclamant transferându-şi suma de bani la B.R.D.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, în baza art. 312 C. proc. civ., pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin OUG nr. 156/2007 cu modificările şi completările ulterioare au fost stabilite categoriile de beneficiari ai despăgubirilor pentru depunerile de sume la C.E.C.B. SA în vederea achiziţionării de autoturisme, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească precum şi valoarea totală a despăgubirilor şi procedura de urmat pentru intrarea în posesia lor prevăzute de acest act normativ.
Suma reprezentând despăgubirea prevăzută la art. 2 din Ordonanţa nr. 156/2007 s-a dispus a fi asigurată de M.E.F. prin emisiunea de titluri de stat de valoare nominală egală cu valoarea totală a despăgubirii.
Legea nr. 232/2008 pentru aprobarea OUG nr. 156/2007 a modificat art. 1 alin. (1) din Ordonanţă, precizând că de aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele fizice care până la data de 15 februarie 1992 au transferat sumele depuse la C.E.C. în conturile B.R.D. SA, în vederea achiziţionării de autoturisme, cu condiţia ca să nu fie afectat soldul iniţial.
Astfel, cum corect reţine şi instanţa de fond, B.R.D. a comunicat M.F.P. situaţia conturilor persoanelor care şi-au transferat drepturile constituite pentru achiziţionarea de autoturisme de la C.E.C.B. la data de 1 septembrie 2009, deci ulterior adoptării Legii nr. 232/2008 prin care s-a aprobat OUG nr. 156/2007 şi prin care se stabilise deja care erau beneficiarii despăgubirilor precum şi cuantumul acestora.
Aşadar, cum bine a reţinut şi instanţa de fond, pentru stabilirea sumelor ce vor fi acordate drept despăgubiri de către Statul Român şi pentru persoanele ce şi-au transferat depozitele la B.R.D. cât şi a modalităţii de acordare efectivă a acestora este necesară aprobarea unui alt act normativ de către G.R. care să reglementeze aceste aspecte, proiectul de act normativ urmând a fi promovat de M.F.P.
Emisiunea titlului de stat de valoare nominală individuală, egală cu valoare individuală a despăgubirii ce i se cuvine pentru cei 70.000 lei depuşi la C.E.C. în anul 1988, în vederea achiziţionării unui autoturism, sumă ce a fost transferată la B.R.D. SA, la data de 24 octombrie 1991, în aceleaşi scop, astfel cum pretinde recurentul - reclamant, nu se poate realiza decât după elaborarea unui alt act normativ ceea ce presupune parcurgerea unei proceduri stricte prevăzute de lege.
În cadrul acţiunii formulate de recurentul - reclamant, intimatul - pârât M.F.P. nu poate fi obligat să promoveze proiectul acestui act normativ, în primul rând pentru că nu acesta este obiectul cererii de chemare în judecată şi în al doilea rând pentru că, aşa cum motivează şi instanţa de fond, judecătorul nu se poate substitui legislativului fără a-şi depăşi atribuţiile judecătoreşti.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamant se va respinge ca nefondat.
Faţă de soluţia pronunţată apare ca lipsită de interes cererea formulată de intimatul pârât C.E.C.B. SA de a fi scos din cauză pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul O.A. împotriva sentinţei nr. 4121 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4136/2010. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 4145/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
