ICCJ. Decizia nr. 4168/2010. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4168/2010
Dosar nr. 4746/2/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanta SC O.T. SA – Constanţa a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor - O.P.C.P. şi Agenţia Naţională de Administrare, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea somaţiei nr. 1052757 din 09 iulie 2008 emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor - A.N.A.F., a procesului-verbal de constatare nr. 467263 din 21 mai 2008 şi a deciziei nr. 41 din 22 iulie 2008, emise de Ministerul Economiei şi Finanţelor - O.P.C.P. Totodată, reclamanta a solicitat instanţei să dispună şi suspendarea executării actelor administrative contestate până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 2177 din 26 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cu privire la cererea de anulare a somaţiei de plată nr. 1052757 din 09 iulie 2008; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea cu privire la capetele de cerere privind anularea deciziei nr. 41/2008 şi a procesului-verbal nr. 467263 din 21 mai 2008; a respins, ca inadmisibilă, cererea de anulare a somaţiei de plată nr. 1052757 din 09 iulie 2008; a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a luat act de renunţarea la judecata faţă de pârâta G.S., faţă de care reclamanta a formulat la data de 10 martie 2009 cerere de chemare în garanţie.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC O.T. SA – Constanţa, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi criticând sentinţa recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Înalta Curte are în vedere faptul că în cauza de faţă reclamanta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare nr. 467263 din 21 mai 2008 emis de O.P.C.P., precum şi a Deciziei nr. 41 din 22 iulie 2008 emisă de O.P.C.P. prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva procesului-verbal.
Decizia nr. 41 din 22 iulie 2008 a fost emisă în temeiul dispoziţiilor următoarelor acte normative:
- OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător;
- OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin procesul-verbal de constatare, O.P.C.P. a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară de 74.785,00 Euro, echivalentul a 271.925,74 lei (RON) sumă care trebuia restituită ca urmare a nerespectării legalităţii, conformităţii şi neregularităţii utilizării şi administrării fondurilor comunităţii şi a fondurilor de cofinanţare aferente.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de control, Înalta Curte reţine incidenţa următoarelor dispoziţii ale OG nr. 79/2003:
„Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/sau din fondurile de cofinanţare aferente, ca urmare a unor nereguli.
Art. 2. - În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: […] d) creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţială a acestor fonduri";
Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanţă: a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare";
Art. 3 alin. (4) – (6).
„(4) Titlul de creanţă specificat la alin. 2 lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."
Art. 4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor".
În raport cu dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi (6) din Codul de procedură fiscală - OG nr. 79/2003, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă ce pot fi contestate în condiţiile şi termenele prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Din cuprinsul dispoziţiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal de constatare atacat este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proCod Fiscal, ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi Cod, respectiv Titlul IX – „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
În acest sens, Decizia ce formează obiectul acţiunii, este emisă în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal şi poate fi contestată în condiţiile art. 218 alin. (2) din acelaşi Cod, conform cărora „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii."
În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proCod Fiscal, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva unei asemenea decizii emise în procedura reglementată de OG nr. 79/2003 sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, întrucât actele contestate în prezenta cauză au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte fac parte din categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare, fiind aplicabile în materie de competenţă prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de aceste prevederi şi având în vedere criteriul valoric aplicabil în speţă, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul actelor administrative contestate este sub 500.000 lei, competenţa de soluţionare în fond a litigiului aparţine tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ca urmare, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată ce a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti.
În raport de soluţia dată cauzei, Înalta Curte nu va analiza şi motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, ce privesc fondul pricinii, care urmează a fi avute în vedere de instanţa de trimitere, la rejudecare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi, pe cale de consecinţă, va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC O.T. SA – Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 2177 din 26 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4164/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4170/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
