ICCJ. Decizia nr. 4232/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4232/2010
Dosar nr. 4651/2/2009
Şedinţa publică din 12 octombrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea OUG nr. 37/2009, anularea Ordinului Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 23283 din 24 aprilie 2009 şi suspendarea OUG nr. 37/2009.
În motivarea cererii s-a arătat că OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, întrucât conţine o serie de elemente de nelegalitate.
Totodată, reclamantul a invocat, printr-o cerere separată, excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37 /2009
În cauză, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie accesorie, cerere fiind admisă în principiu de către instanţă, având în vedere calitatea acestuia de iniţiator al O.U.G nr. 37/2009.
Prin sentinţa nr. 562 din 2 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie, a admis în parte acţiunea reclamantului B.E. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a respins excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009 ca inadmisibilă şi a respins cererea de suspendare şi de anulare a OUG nr. 37/2009 ca rămasă fără obiect.
Totodată, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de anulare a Ordinului Vicepreşedintelui A.N.A.F. nr. 23283 din 24 aprilie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională a constatat deja, prin Decizia nr. 1257/2009, neconstituţionalitatea OUG nr. 37/2009, iar prin Decizia nr. 1629/2009 a fost declarată neconstituţionalitatea OUG nr. 105/2009 care a preluat parte din dispoziţiile OUG nr. 37/2009.
De asemenea, pentru aceleaşi motive, instanţa de fond a apreciat cererea reclamantului de anulare şi suspendare a OUG nr. 37/2009 ca rămasă fără obiect.
În ceea ce priveşte Ordinul nr. 23283 din 24 aprilie 2009 emis Vicepreşedintele A.N.A.F., instanţa de fond a constatat că acesta are la bază dispoziţiile OUG nr. 37/2009, astfel încât ordinul atacat este lipsit de temei legal.
Împotriva acestei sentinţe, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, a declarat recurs pârâtul Guvernul României
Recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că instanţa hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât cererea reclamantului a fost admisă în contradictoriu cu o persoană care nu are calitate procesual pasivă în cauză, Guvernul României neavând atribuţii efective în cauza dedusă judecăţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
După cum se observă, instanţa de fond prin sentinţa recurată a constatat că Ordinul Vicepreşedintelui A.N.A.F. este lipsit de temei legal şi a dispus anularea acestui act.
Cum ordinul atacat este emis de A.N.A.F., era necesar să fie citată autoritatea emitentă a actului, respectiv A.N.A.F.
Prima instanţă trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 85 şi urm. C. proc. civ. în sensul citării emitentului actului administrativ atacat, pentru respectarea principiului contradictorialităţii în procesul civil şi pentru ca hotărârea judecătorească pronunţată să fie opozabilă autorităţii publice emitente a actului.
Mai mult, se impunea citarea emitentului actului şi pentru a fi respectat dreptul la apărare al acestuia, dându-se eficienţă şi noţiunii de „proces echitabil" consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi explicată de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, inclusiv prin dreptul fiecărei părţi de a-şi pleda cauza în „aceleaşi condiţii".
Prin urmare, încălcarea art. 85 C. proc. civ. în ceea ce priveşte citarea emitentului actului atacat atrage casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind incidentă situaţia prevăzută de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării se vor analiza toate motivele invocate de recurent, inclusiv pe cel care vizează calitatea procesuală pasivă.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, se va admite recursul formulat, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 562 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4207/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4234/2010. Contencios → |
|---|
