ICCJ. Decizia nr. 4272/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4272/2010
Dosar nr. 1271/1/2010
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal , judecând cauza, în fond după casare, a respins acţiunea reclamantului M.M. în contradictoriu cu pârâţii Camera Notarilor Publici Mureş şi Uniunea Naţională a Notarilor Publici, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Uniunii nr. 56 din 19 mai 2006 şi a Consiliului de Disciplină al Uniunii Naţională a Notarilor Publici din România nr. 3 din 14 ianuarie 2006.
Recursul formulat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 33 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal , a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 234 din 20 ianuarie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre Înalta Curte a reţinut că susţinerile şi criticile recurentului potrivit cărora instanţa de judecată a soluţionat cauza fără a efectua cercetarea judecătorească şi fără ca la dosarul cauzei să existe actele care au stat la baza încheierii actelor notariale pentru care a fost aplicată sancţiunea sunt nefondate.
Astfel, instanţa de recurs a soluţionat pricina în raport cu actele depuse de reclamant la termenul de judecată din 20 noiembrie 2008, cât şi cu cele depuse de pârâţi, având astfel suficient material probator pentru a pronunţa hotărârea recurată.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte a constat că instanţa de fond, în mod corect a apreciat că notarul public M.M. şi-a încălcat obligaţiile stabilite de regulamentul, statutul, Codul deontologic şi de Legea nr. 36/2005 a notarilor publici şi a activităţii notariale.
Astfel, reţine instanţa, în cauză, încheierea actelor notariale s-a făcut cu nerespectarea condiţiilor de formă şi de fond ceea ce constituie o abatere disciplinară care aduce atingere onoarei şi probităţii profesionale şi la concluzia că sancţiunea disciplinară aplicată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, considerată nelegală şi netemeinică, în temeiul art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ. a formulat contestaţie în anulare M.M.
Contestatorul a susţinut, în esenţă, că hotărârea pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş în rejudecare, respectiv sentinţa civilă nr. 33 din 19 februarie 2009 în dosar nr. 59/43/2006 a fost dată de aceeaşi judecătoare care s-a pronunţat şi în dosarul nr. 59/43/2006 prin sentinţa civilă nr. 136 din 23 noiembrie 2006.
Consideră contestatorul că în rejudecare, nu mai putea soluţiona cauza acelaşi judecător, conform dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ. şi în consecinţă apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 317 pct. 2.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a omis să cerceteze motivele de modificare invocate respectiv faptul că nu s-a pronunţat cu privire la încălcarea prevederilor Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 1758 din 20 iulie 2009 potrivit cărora acţiunea disciplinară împotriva notarului public se exercită în termen de 60 de zile de la data la care s-a luat la cunoştinţă de abaterea disciplinară, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii ei, nefiind respectat principiul neretroactivităţii legii civile.
Intimatele Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România şi Camera Notarilor Publici Târgu Mureş au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul M.M. susţinând în esenţă că aceasta este inadmisibilă şi în subsidiar, nefondată.
Analizând contestaţia în anulare formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 317 pct. 2 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului; „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă".
În speţă, contestatorul a invocat acest motiv, susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., apreciind că atât Decizia nr. 234 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi cât şi sentinţa nr. 33 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş au fost pronunţate cu încălcare normelor legale privind incompatibilitatea.
Verificând susţinerile contestatorului, Înalta Curte constată că în cauză, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 24 alin. (1) C. proc. civ., întrucât judecătorul care s-a pronunţat asupra unei excepţii procesuale, nu devine incompatibil în caz de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, conform dispoziţiilor art. 99 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, potrivit cărora „cauzele trimise spre rejudecare după desfiinţare/casare revin la completul iniţial investit". În fapt, prin sentinţa nr. 33 din 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, nu au fost încălcate dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., întrucât anterior prin sentinţa civilă nr. 136 din 23 noiembrie 2006 instanţa s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei lipsei cercetării prealabile, fără a se pronunţa asupra fondului cauzei.
Pe de altă parte, motivul prevăzut de dispoziţiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privind competenţa nu poate fi invocat în cazul nerespectării normelor privitoare la incompatibilitate, întrucât acestea nu fac parte din categoria dispoziţiilor legale privind competenţa.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., respectiv faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui motiv de recurs, Înalta Curte constată că susţinerile contestatorului sunt nefondate, din analiza deciziei atacate rezultând că instanţa de recurs a analizat hotărârea recurată, constatând pentru fiecare motiv în parte legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de fond.
Contestaţia în anulare, reprezintă o cale extraordinară de atac, care este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., ori în cauză se constată că motivele invocate de contestator în cauză sunt nefondate şi în consecinţă contestaţia în anulare formulată de acesta, va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.M. împotriva deciziei nr. 234 din 20 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4258/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4273/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
