ICCJ. Decizia nr. 4273/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4273/2010
Dosar nr. 3152/1/2010
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 914 din 21 mai 2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de domnul procuror B.I.V. împotriva Hotărârii Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 161 din 5 mai 2009.
Recursul formulat de reclamant în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004, împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5603 din 8 decembrie 2009.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că revocarea din funcţia de conducere pentru cazul prevăzut de art. 51 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 303/2004, constituie un efect direct al aplicării uneia din sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 100 din legea sus-indicată.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu ocazia emiterii Hotărârii nr. 161/2009 a secţiei pentru procurori.
S-a mai reţinut, de către Înalta Curte şi faptul că faţă de dispoziţiile art. 51 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, cazurile de revocare din funcţia de conducere a judecătorilor se aplică şi procurorilor iar alin. (2) al aceluiaşi art. 51 prevede la lit. c) caracterul irevocabil al hotărârii prin care s-a aplicat sancţiunea disciplinară.
Împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant B.I.V., susţinând, în esenţă următoarele critici:
Prin Decizia nr. 5603 din 8 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins recursul formulat împotriva Hotărârii nr. 914 din 21 mai 2009 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care s-a respins contestaţia împotriva Hotărârii nr. 161 din 05 mai 2009 de revocare din funcţia de prim procuror a d-ului procuror B.I.V., adoptată de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
Revizuentul solicită revizuirea deciziei mai sus menţionate invocând motivul prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv contrarietatea existentă între această decizie şi sentinţa civilă nr. 736 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 1038 din 11 mai 2009 şi a Ordinului nr. 1184 din 01 iunie 2009 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată ca fiind inadmisibilă susţinând în esenţă că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de susţinerile părţilor cât şi în raport de prevederile legale incidente Curtea constată că cererea de revizuire formulată este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceiaşi calitate.
Din reglementările legale mai sus menţionate, rezultă deci că cererea de revizuire este admisibilă dacă există identitate de părţi, de cauză şi de obiect, acest motiv fiind o aplicare a principiului puterii de lucru judecat stabilit de dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
Puterea de lucru judecat reiese din dispozitivul hotărârii, iar nu din considerente care participă doar la lămurirea dispozitivului. Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există două hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat iar hotărârile sunt date în aceiaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceiaşi calitate.
În speţă, nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză întrucât cauza soluţionată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5603 din 8 decembrie 2009 a avut ca obiect recursul promovat de actualul revizuent împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 914 din 21 mai 2009 prin care a fost respinsă contestaţia sa împotriva Hotărârii nr. 161 din 5 mai 2009 a Secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
În ceea ce priveşte cauza soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 736 din 9 februarie 2010 a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 1038 din 11 mai 2009 şi a Ordinului nr. 1184 din 01 iunie 2009 emise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel fiind rezultă că între cele două cauze deşi a existat o legătură nu există identitate de obiect, de părţi şi cauză şi în consecinţă nefiind întrunite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei nr. 5603 din 8 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4711/1/2009 va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de B.I.V. împotriva deciziei nr. 5603 din 8 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4272/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4276/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
