ICCJ. Decizia nr. 4380/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4380/2010
Dosar nr. 9377/62/2009
Şedinţa de la 15 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroşani sub Dosar nr. 7724/2787/2009, contestatoarea U.A.T. U., în contradictoriu cu intimatul S.E.A.C.I.D., a solicitat instanţei anularea tuturor formelor de executare efectuate în Dosarul execuţional nr. 685/2009 al B.E.J. O.P. şi suspendarea formelor de executare până la soluţionarea contestaţiei. Contestatoarea a invocat nelegalitatea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 21/CA/2009 a Tribunalului Braşov, privind ordonanţa de plată.
Prin întâmpinarea depusă la 12 octombrie 2009, pârâta S.E.A.C.I.D. a ridicat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Petroşani, faţă de încheierea irevocabilă de încuviinţare a executării silite pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ la 20 august 2009 şi faţă de prevederile art. 159 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 2 alin (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, solicitând declinarea competenţei către Tribunalul Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 5474/2009 a Judecătoriei Petroşani s-a admis excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei şi în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Braşov. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că titlul executoriu este reprezentat de sentinţa civilă 21/CA din 13 ianuarie 2007 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ, iar, potrivit art. 2 alin (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ. Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 9377/62/AF/2009 la data de 04 decembrie 2009, iar la termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2010 contestatoarea a învederat instanţei că renunţă la contestaţia la titlu şi menţine contestaţia la formele de executare şi a invocat excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Braşov.
La 14 ianuarie 2010, contestatoarea U.A.T. U. a depus cerere prin care a renunţat la capătul de cerere privind contestaţia la titlu şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Judecătoriei Petroşani, în temeiul art. 373¹ alin. (1) coroborat cu art. 400 alin. (1) şi art. 403 alin. (4) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 117/CA din 27 ianuarie 2010, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis excepţia lipsei competenţei materiale a Tribunalului Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Petroşani, iar faţă de prevederile art. 20 alin. (2), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Braşov şi Judecătoria Petroşani şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
În motivarea acestei hotărâri, s-a apreciat că, având în vedere obiectul acţiunii, şi anume contestaţia la executare promovată de debitor, faţă de prevederile art. 400 alin. (1) C. proc. civ. şi prin prisma Deciziei nr. XV din 5 februarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 400 şi 402 C. proc. civ. s-a stabilit că soluţionarea în primă instanţă a contestaţiei formulate împotriva executării silite propriu zise şi a contestaţiei ce vizează lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie revine judecătoriei, faţă de dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care arată că „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea ,în afara cazurilor în care legea dispune altfel„, nefiind incidentă competenţa specială a instanţei de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine judecătoriei Petroşani.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal SC S.E.A.C.I.D. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia contencios administrativ.
A arătat recurenta că, pe calea încheierii irevocabile din data de 20 august 2009, Tribunalul Braşov a încuviinţat executarea silită a societăţii comerciale, încredinţând executorului judecătoresc O.P. dreptul de a realiza toate actele de executare necesare. Subsecvent acestei încheieri, executorul judecătoresc a depus la dosarul de executare (format la Tribunalul Braşov) copia tuturor actelor de executare realizate.
Pe calea încheierii recurate, aceeaşi instanţă, nu doar că lipseşte de efecte încheierea de încuviinţare a executării silite ci şi acreditează ideea că aceasta ar fi nelegală. A accepta, ad absurdum, că instanţa Tribunalului Braşov, strict întemeiat pe opinia divergentă a unui magistrat, poate lipsi de efecte o hotărâre irevocabilă a aceleiaşi instanţe, fără ca acest veritabil control judiciar să fie efectuat înăuntrul sistemului căilor de atac, ar reprezenta o suprimare a principiilor fundamentale ale sistemului judiciar românesc (art. 17 din cadrul Legii nr. 304/2004 „Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale").
Prin Decizia civilă nr. 291/R din 9 aprilie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul ca neîntemeiat, reţinând că în mod corect a admis Tribunalul Braşov excepţia necompetenţei materiale declinând cauza către Judecătoria Petroşani, întrucât fiind vorba de o contestaţie la executare, competenţa de soluţionare a acţiunii este clar reglementată.
În consecinţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) din C. proc. civ., cauza a fost înaintată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, examinând obiectul litigiului, în raport de precizarea cererii din data de 14 ianuarie 2010, constată că acesta vizează numai executarea propriu-zisă, renunţându-se expres la contestaţia la titlu.
Tribunalul Braşov a avut în vedere, la pronunţarea soluţiei, precizarea contestaţiei, ţinând seama de principiul disponibilităţii, care constă în dreptul reclamantei de a fixa prin cererea sa limitele şi obiectul cererii adresate instanţei, ceea ce implică dreptul părţii de a renunţa la cerere în totalitate sau la un petit al acesteia.
Potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ., toate contestaţiile care privesc executarea însăşi se îndreaptă la instanţa care execută hotărârea.
Instanţa care execută hotărârea este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, aşa cum rezultă din prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
În materia hotărârii pronunţate de instanţa de contencios administrativ se aplică dispoziţiile dreptului comun, instanţa de contencios administrativ fiind instanţă de executare numai în cazurile reglementate de art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate şi precizate de Oraşul U. aparţine Judecătoriei Petroşani.
În consecinţă, în baza art. 20 şi urm. C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, formulate de Unitatea Administrativă Teritorială U., la Judecătoria U.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativă Teritorială U. în contradictoriu cu pârâtul S.E.A.C.I.D. în favoarea Judecătoriei Petroşani.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4390/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4376/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
