ICCJ. Decizia nr. 4468/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4468/2010
Dosar nr.392/32/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.V. a chemat în judecată pe pârâta A.N.O.F.M., solicitând:
anularea Ordinului din 24 aprilie 2009 emis de preşedintele A.N.O.F.M. prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Bacău;
obligarea pârâtei la reintegrarea pe poziţia ocupată înainte de emiterea ordinului, respectiv funcţia de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Bacău;
obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi la care era îndreptăţită din momentul eliberării din funcţie şi data reintegrării efective;
obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale în cuantum de 50.000 RON pentru prejudiciile suferite ca urmare a eliberării din funcţie;
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat faptul că prin ordinul din 25 aprilie 2009, în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, a fost desfiinţată funcţia publică de conducere de director executiv adjunct buget al A.J.O.F.M. Bacău, deţinută de aceasta, şi că prevederile pe care se întemeiază ordinul menţionat sunt neconstituţionale.
Ulterior, reclamanta şi-a completat acţiunea, invocând faptul că la data încetării raporturilor de muncă – 25 mai 2009 - se afla în concediu medical, iar la termenul din 17 noiembrie 2009 a depus o cerere în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor cerute, solicitând şi înscrierea în carnetul de muncă a perioadei de incapacitate temporară de muncă, cerere la care a renunţat la judecată, iar referitor la cererea privind plata drepturilor salariale, plata daunelor materiale şi morale, de asemenea, reclamanta a renunţat la judecată.
2.Soluţia pronunţată de Curte de Apel
Prin sentinţa nr. 27 din 25 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea reclamantei la judecata capătului de cerere din completarea la acţiune, cerere prin care s-a solicitat înscrierea în carnetul de muncă a perioadei de incapacitate temporară de muncă, a admis acţiunea, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamanta S.V. în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., a anulat ordinul din 24 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.O.F.M., a dispus reintegrarea reclamantei pe funcţia ocupată anterior emiterii ordinului atacat, aceea de director executiv adjunct al A.J.O.F.M. Bacău, respingând cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin ordinul din 4 mai 2006 emis de preşedintele A.N.O.F.M., reclamanta a fost numită în funcţia publică de director executiv adjunct – consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 – la Direcţia Buget din cadrul A.J.O.F.M. Bacău.
Prin ordinul din 24 aprilie 2009 emis de preşedintele A.N.O.F.M., în temeiul art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, a fost desfiinţată funcţia publică de conducere de director executiv adjunct buget al A.J.O.F.M. Bacău [art. 1 alin. (1); în temeiul art. III alin. (11) din OUG nr. 37/2009 coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 188/2009], reclamantei i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data de 24 aprilie 2009, urmând ca la expirarea termenului de preaviz să fie eliberată din funcţia publică art. 1 alin. (2).
Prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi faptul că OUG nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului contestat, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale în care s-a stabilit caracterul neconstituţional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanţe. Anterior, OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009, care însă a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispoziţiile iniţiale, aspect reținut de Curtea Constituțională care, prin Decizia nr. 1629/2009, a declarat neconstituționale prevederile art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
Totodată, a avut în vedere şi prevederile art. 28 alin. (1) din 202/2006, republicată, potrivit cărora „conducerea agenţiilor teritoriale se exercită de directori executivi şi directori executivi adjuncţi”.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că ordinul din 24 aprilie 2009, atacat în cauză, a fost emis cu aplicarea greşită a art. 99 alin. (1) lit. b) şi cu încălcarea art. 100 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 188/1999, precum şi în temeiul unei OUG declarate neconstituţionale.
3.Recursul declarat de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o nelegală şi netemeinică, a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de este netemeinică şi nelegală, întrucât ordinul de eliberare din funcţie a reclamantei a fost adoptat în baza OUG nr. 37/2009, iar la litera D pct. 5 din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse şi agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi a municipiului Bucureşti, desfiinţarea funcţiei producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost emis în mod legal în raport de legislaţia în vigoare în momentul emiterii acestuia, fiind reţinută eronat nelegaltiatea actului atacat ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul din 24.04.2009 emis de preşedintele A.N.O.F.M., prin care s-a dispus desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct buget, în temeiul art. III din O.U.G nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Intimatei-reclamante, ocupante a funcţiei publice de conducere desfiinţate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcţie, în temeiul Legii nr. 188/1999.
Cu privire la critica formulată, în sensul că instanţa de fond trebuia să constate incidenţa dispoziţiilor O.U.G nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituţionalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, aşa cum susţine recurenta-pârâtă, o astfel de abordare este vădit nefondată.
Acceptarea tezei susţinute de recurentă, în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că OUG nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituţionalităţii legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituţionale.
Se constată astfel că desfiinţarea funcţiei publice deţinute de reclamantă prin cele două ordonanţe (OUG nr. 37/2009 şi O.U.G nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziţii au fost încălcate în cauză.
2.Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.O.F.M. împotriva sentinţei nr. 27 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4469/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4467/2010. Contencios → |
|---|
