ICCJ. Decizia nr. 4466/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4466/2010
Dosar nr.8609/2/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi să fie obligat la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române într-un termen scurt, rezonabil.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la data de 13 mai 2009 a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române, înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 20 mai 2009, iar ulterior a solicitat urgentarea soluţionării cererii prin petiţiile din data de 8 iulie 2009 şi respectiv 6 august 2009, la care nu a primit răspuns, atitudine considerată a fi un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 885 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul N.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei), ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, privind existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române înregistrată la autoritatea pârâtă la data de 02 noiembrie 2009, aşa cum rezultă din adresa de răspuns, şi nu au fost încălcate dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei.
Astfel, răspunsul pârâtului emis cu adresa din 9 februarie 2010 nu reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, în condiţiile în care nu a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare şi care nu este cel de 30 de zile indicat de reclamant, cererea sa fiind verificată sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de lege, însă soluţionarea ei a fost amânată pentru lipsa relaţiilor solicitate de la instituţiile competente să emită avize obligatorii.
3.Recursul declarat de reclamant
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul N.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei, însoţită de actele necesare, la Secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău la data de 13 mai 2009, transmisă la autoritatea pârâtă la 20 mai 2009, şi cu toate că a solicitat urgentarea soluţionării ei prin petiţiile formulate la 08 iulie 2009 şi 06 august 2009, nu a primit niciun răspuns, fiind depăşit astfel termenul general de 30 de zile prevăzut de lege.
Totodată, a arătat că nu pot fi primite susţinerile pârâtului, potrivit cărora dosarul său a fost înregistrat la data de 02 noiembrie 2009, în condiţiile în care a primit cererea şi actele încă din 20 mai 2009, pentru că termenul curge de la această din urmă dată, iar din adresa de răspuns nu rezultă că ar mai fi fost nevoie de alte relaţii, aşa cum se invocă, care oricum au un caracter consultativ; a apreciat astfel că a fost încălcat termenul de cinci luni pentru analizarea cererii sale, prevăzut de Legea nr. 21/1991, temen care s-a împlinit, în opinia sa, în luna octombrie 2009.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Înalta Curte reţine că reclamantul s-a adresat autorităţii pârâte cu o cerere prin care a solicitat redobândirea cetăţeniei române, iar din adresa de răspuns, emisă de pârâtă, din 09 februarie 2010 rezultă că această cerere a fost înregistrată în evidenţele sale la data de 02 noiembrie 2009, formând obiectul Dosarului nr. 18684/RD/2009, însă nu a fost soluţionată, întrucât nu au fost primite relaţiile solicitate instituţiilor competente să emită avizele obligatorii.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, dar complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfăşoară activitatea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău şi numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetăţeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din actul normativ sus menţionat, prin „refuz nejustificat de a soluţiona o cerere” se înţelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Totodată, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ definesc „excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.
În speţă, această ipoteză nu este întrunită, iar nesoluţionarea cererii adresate instituţiei pârâte şi înregistrate la aceasta la data de 2 noiembrie 2009 nu este de natură să-i creeze o vătămare reclamantului, de altfel răspunsul autorităţii exprimă voinţa acesteia de a-i rezolva cererea, arătând argumentele în susţinerea acestui răspuns, astfel încât nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
În ceea ce priveşte criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci şi procedurii administrative, nu se poate face abstracţie de principiile cristalizate în jurisprudenţa C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Durata rezonabilă a procedurii se apreciază însă, în lumina acestor principii, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiţionarului şi cea a autorităţilor competente, miza litigiului.
Or, din această perspectivă, în acord cu hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar constată că în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, chiar dacă s-ar lua în calcul data de 20 mai 2009, când se susţine că i-au fost transmise înscrisurile autorităţii pârâte, întrucât nu se poate face abstracţie de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă şi de faptul că în perioada respectivă Comisia a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru acordarea cetăţeniei române reclamantului, vericări ce au impus şi răspunsuri de la alte instituţii ale statului.
În plus, pentru a se reţine depăşirea termenului rezonabil în soluţionarea unor astfel de cereri, în practica judiciară s-a avut în vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea de aproximativ patru luni, cuprinsă între data formulării cererii şi data promovării acţiunii de către recurentul-reclamant.
2.Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.L. împotriva sentinţei nr. 885 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4467/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4465/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
