ICCJ. Decizia nr. 4465/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4465/2010
Dosar nr.7822/2/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea acestuia să-i primească cererea de redobandire a cetăţeniei române, într-un termen scurt, rezonabil.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat că la data de 9 februarie 2009 s-a adresat cu o cerere de programare la Secţia Consulară a Ambasadei Romaniei din Chişinău, instituţie competentă să primească cererile de redobandire a cetăţeniei române din partea solicitanţilor, foşti cetăţeni români şi descendenţi ai acestora până la gradul II, care au domiciliul in Republica Moldova, după ce în ianuarie 2009 s-a prezentat personal pentru a depune această cerere, însa i-a fost refuzată primirea, comunicându-i-se să transmită cererea scrisă de programare prin poştă, cerere la care i s-a răspuns de autoritatea pârâtă, în sensul că atunci când aceasta va fi procesată, va primi o invitaţie pentru a depune cererea de redobandire a cetateniei romane, fără însă a indica un termen.
Reclamantul a arătat că la 16 martie 2009 a revenit cu o nouă cerere la autoritatea pârâtă, dar niciuna dintre solicitările sale nu a fost soluţionată, atitudine considerată a fi un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 317 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române într-un termen scurt, rezonabil, anulând capatul de cerere privind acordarea daunelor morale, ca netimbrat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu poate fi obligat să aştepte un termen nedeterminat doar ca să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române şi actele necesare, în condiţiile în care a dorit depunerea acestora cu mai mult de 6 luni în urmă (aproape un an până la pronunţarea prezentei sentinţe), altfel întreaga procedură ar dura ani de zile, ceea ce nu s-ar mai putea subscrie unui termen rezonabil aşa cum stipuleaza art. 10 din Conventia Europeană asupra cetaţeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele solicitate, prima instanţă a apreciat că reclamantul nu se află în situaţia prevăzută de Decizia nr. 778/2009 a Curţii Constituţionale pentru a fi
scutit de la plata taxei judiciare de timbru, astfel că avea obligaţia achitării taxei judiciare de timbru de 39 RON, conform dispoziţiilor art. 3 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care daunele morale în contencios administrativ sunt privite ca o cerere cu "caracter patrimonial”.
3.Recursul declarat de pârât
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe, încadrând motivele de nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că răspunsul transmis reclamantului nu încorporează un refuz de soluţionare a cererii sale, ci cuprinde condiţiile în care urma să fie procesat dosarul acestuia, că acesta a fost dat în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, de la data primirii cererii, şi chiar dacă în conţinutul său nu s-a precizat un termen de soluţionare a cererii, răspunsul este unul pozitiv şi nu unul negativ.
Totodată, a invocat jurisprudenţa europeană, potrivit căreia un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt şi faptul că numărul mare al cererilor de redobândire al cetăţeniei depuse la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău generează în continuare o dificultate în rezolvarea acestor cereri.
De asemenea, a mai afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetăţeniei, nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite şi la primirea cererii reclamantului în detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestuia, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetăţeniei.
Recurentul-pârât a menţionat că durata termenului rezonabil de rezolvare a unei cereri a fost decantată numai în jurisprudenţa C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabileşte în funcţie de toate circumstanţele relevante.
În legătură cu eforturile autorităţii pârâte în găsirea unor soluţii pentru rezolvarea situaţiei generate de primirea cererilor de redobândire a cetăţeniei, recurentul - pârât a menţionat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G 36/2009 ce modifică şi completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea şi documentele vizând redobândirea cetăţeniei vor putea fi înregistrate şi la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcţiei cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei, astfel că nu se poate reţine lipsa de diligenţă a Statului Român în deblocarea acestei situaţii.
Pe de altă parte, potrivit OUG nr. 5/2010, cetăţenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea şi la sediul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, fără nicio restricţie în ce priveşte situarea domiciliului sau condiţionat de obţinerea dreptului de şedere în România ori de o programare prealabilă.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Înalta Curte reţine că reclamantul s-a adresat autorităţii pârâte la data de 09 februarie 2009 cu o cerere prin care a solicitat să fie programat în vederea depunerii solicitării de redobandire a cetăţeniei române, la care a primit răspuns la data de 20 februarie 2009, în sensul că atunci când cererea va fi procesată, va primi o invitaţie pentru a depune respectiva solicitare şi actele necesare, arătându-se totodată situaţia cu care se confruntă instituţia, iar la 16 martie 2009 reclamantul a formulat cu o nouă cerere, cu acelaşi conţinut.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri semnifică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, în cauză, această situaţie nu se confirmă, având în vedere că în cazul cererii formulate de reclamant a fost respectat acest termen cu caracter general, în absenţa unei prevederi derogatorii în materie de cetăţenie.
Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din actul normativ sus menţionat, prin „refuz nejustificat de a soluţiona o cerere” se înţelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Totodată, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ definesc „excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.
În speţă, această ipoteză nu este întrunită, iar nesoluţionarea cererii adresate instituţiei pârâte nu este de natură să-i creeze o vătămare reclamantului, de altfel răspunsul autorităţii exprimă voinţa acesteia de a-i rezolva cererea, arătând argumentele în susţinerea acestui răspuns, astfel încât nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
În ceea ce priveşte criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci şi procedurii administrative, nu se poate face abstracţie de principiile cristalizate în jurisprudenţa C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
Durata rezonabilă a procedurii se apreciază însă, în lumina acestor principii, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiţionarului şi cea a autorităţilor competente, miza litigiului.
Or, din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată că în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, astfel cum în mod greşit a reţinut prima instanţă, întrucât nu se poate face abstracţie de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, de faptul că aceasta a stabilit un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a petenţilor, constând în invitarea acestora, în ordinea cronologică a exprimării voinţei de a solicita redobândirea cetăţeniei române.
2.Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (2) din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va admite recursul formulat şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la primirea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei nr. 317 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la primirea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei române.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4466/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4464/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
