ICCJ. Decizia nr. 4472/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4472/2010
Dosar nr.2972/54/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944.
În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 296 din 28 septembrie 2009, prin care a fost modificat art. 1 din OG nr. 105/1999, arătând că, în temeiul acestui act normativ, a formulat cerere la autoritatea pârâtă, înregistrată în 08 octombrie 2009, la care a primit răspuns negativ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a ridicat excepţia autorităţii de lucru judecat, invocând prevederile art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. Astfel, a învederat că, prin sentinţa nr. 331 din 01 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1789/54/2009 al Curţii de Apel Craiova, s-a respins acţiunea reclamantei prin care solicitase acordarea aceloraşi drepturi ca în pricina de faţă.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 507 din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa nr. 244 din 07 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea hotărârii de revizuire emisă de autoritatea pârâtă la data de 19 iunie 2008, prin care a fost respinsă cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944, constatând astfel că s-a soluţionat irevocabil solicitarea reclamantei de recunoaştere a calităţii sale, de beneficiar al acestor drepturi.
3. Recursul declarat de reclamantă
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond, pe de o parte, a reţinut în mod greşit autoritatea de lucru judecat, faţă de sentinţa nr. 331 din 01 octombrie 2009, întrucât cererea sa de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 296/2009, dispoziţii ce au fost ignorate, apreciază, iar pe de altă parte, nu s-a pronunţat în privinţa daunelor morale şi cominatorii solicitate.
Totodată, a mai arătat recurenta-reclamantă că autoritatea pârâtă nu a respectat prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât cererea înregistrată în 08 octombrie 2009 nu a fost soluţionată prin hotărâre motivată, ci printr-o adresă.
4. Apărarea intimatei-pârâte
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, invocând sentinţa nr. 331 din 01 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Prin demersul judiciar iniţiat la data de 09 iunie 2009, reclamanta a chemat în judecată autoritatea pârâtă, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri care să-i recunoscă calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944, iar prin sentinţa nr. 331 din 01 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea, constatând autoritate de lucru judecat, având în vedere îndeplinirea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, conform art. 1201 C. civ., în raport de sentinţa nr. 244 din 07 octombrie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1846 din 31 martie 2009, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Din considerentele sentinţei aflate în control judiciar, se observă că judecătorul fondului a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi în contextul deja redat în expunerea rezumativă sus-menţionată, a constatat că prin sentinţa nr. 244 din 07 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea hotărârii de revizuire emisă de autoritatea pârâtă la data de 19 iunie 2008, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de revizuire a hotărârii din 23 februarie 2007 privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 22 iunie 1941-24 martie 1944, fiind menţinută această din urmă hotărâre.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată în temeiul art. 166 C. proc. civ. de pârâtă prin întâmpinarea formulată.
În faţa instanţei de fond, care a observat că este întemeiată în raport de sentinţa nr. 244 din 07 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, constatând existenţa triplei identităţi la care face trimitere art. 1201 C. civ. privind autoritatea de lucru judecat.
Este evident că obiectul litigiului de faţă este identic cu cel care a făcut obiectul dosarului în care s-a pronunţat sentinţa nr. 244/2009, respectiv constatarea calităţii reclamantei de beneficiar al drepurilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioda 22 iunie 1941-24 martie 1944.
Având în vedere că excepţia autorităţii de lucru judecat este o excepţie de fond, peremptorie şi absolută, singura soluţie legală este aceea de respingere a acţiunii, nefiind relevantă susţinerea reclamantei în sensul că a invocat prevederile Legii nr. 296/2009, întrucât în justificarea pretenţiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleaşi motive de fapt şi de drept.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă A.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.E. împotriva sentinţei nr. 507 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5131/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4455/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
