ICCJ. Decizia nr. 4524/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4524/2010
Dosar nr. 3601/2/2010
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2671 din 2 iunie 2010 a respins excepţia inadmisibilităţii şi a lipsei de interes a reclamantului a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, pe capătul de cerere privind suspendarea deciziei Primului Ministru nr. 142 din 14 februarie 2010 şi a pârâtului Primul Ministru al României pe capătul de cerere privind suspendarea H.G. nr. 351/2010, respingând aceste cereri în contradictoriu cu pârâţii menţionaţi şi a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 351/2010 şi a deciziei Primului Ministru nr. 142 din 14 aprilie 2010, formulată de reclamantul C.I. admiţând totodată cererea de intervenţie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
În acest sens instanţa a reţinut că inadmisibilitatea este o problemă ce ţine de exerciţiul unei acţiuni şi nu dacă o asemenea cerere este întemeiată sau nu, iar interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, prin raportare la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 este un aspect ce ţine de fondul cauzei şi nu de admisibilitatea cererii.
S-a considerat că este neîntemeiată şi excepţia lipsei de interes deoarece, reclamantul, prin cererea sa, tinde la păstrarea locului de muncă avut anterior actelor contestate şi nu are nicio relevanţă faptul că nu a atacat şi ordinul prin care ulterior, a fost numit într-o altă funcţie, deoarece este un act subsecvent, a cărui aplicabilitate este strâns legală de aplicabilitatea actelor a căror suspendare se solicită.
S-a apreciat totodată ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a Guvernului României în ceea ce priveşte suspendarea deciziei Primului Ministru şi a Primului Ministru în ceea ce priveşte suspendarea hotărârii de Guvern, întrucât calitatea procesuală pasivă pe cele două capete distincte are numai emitentul actului în discuţie.
Pe fondul cauzei, cu privire la îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente s-a apreciat că, în speţă, nu poate fi reţinută vreo împrejurare de fapt sau de drept de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor atacate, privind aplicarea mobilităţii şi a numirii reclamantului în funcţia de inspector guvernamental, ia starea de sănătate nu poate constitui un caz bine justificat, în raport de definiţia dată acestei noţiuni prin art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi nici nu poate fi apreciată ca un pericol în sensul producerii unei pagube iminente, faţă de definiţia cuprinsă în art. 2 lit. ş) din aceeaşi lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.I.
În motivarea recursului formulat recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a apreciat şi reţinut ca nefiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute pentru suspendarea actelor administrative atacate astfel cum sunt acestea definite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) şi t) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, susţine recurentul că, în ceea ce priveşte prejudiciul material viitor şi previzibil, condiţia legală este îndeplinită având în vedere faptul că prin reintegrare i-a fost diminuat salariul cu aproximativ 40% şi totodată există şi o perturbare gravă a funcţionării autorităţii publice prin numirea unei persoane din afară, fără ca aceasta să fi fost funcţionar public, numire politică care are consecinţe asupra activităţii din cadrul Instituţiei Prefectului Dolj.
În ceea ce priveşte starea sa de sănătate, dovedită cu acte medicale, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa a apreciat şi reţinut ca fiind irelevante susţinerile sale.
Totodată, recurentul a criticat sentinţa atacată, susţinând că în fapt mutarea sa din funcţia de subprefect în cea de inspector guvernamental gr. II, s-a dispus cu încălcarea dispoziţiilor art. 91, art. 89 alin. (3) lit. c) şi art. 28 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, susţinând în esenţă că, în mod corect s-a reţinut în cauză neîndeplinirea condiţiilor legale pentru a se dispune suspendarea actelor administrative atacate.
Prin precizările depuse la dosarul cauzei la data de 21 octombrie 2010, recurentul a solicitat admiterea recursului formulat, casarea sentinţei atacate şi să se constate faptul că cererea de suspendare a rămas fără obiect.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, de susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
În fapt obiectul cererii înregistrate sub nr. 3601/2/2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti l-a constituit suspendarea executării actelor administrative respectiv H.G. nr. 351/2010 şi a deciziei Primului Ministru nr. 142 din 14 aprilie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi fiscal, până la soluţionarea cererii de anulare a acestor acte de către instanţa de fond, cerere respinsă prin sentinţa civilă nr. 2671 din 02 iunie 2010.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3473 din 21 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 5118/2/2010, cererea de suspendare a executării actelor administrative a fost admisă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, astfel cum rezultă din certificatul de grefă.
Având în vedere aceste considerente Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) C. proc. civ. va admite recursul formulat şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 2671 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare, ca rămasă fără obiect.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 4516/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4528/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
