ICCJ. Decizia nr. 4528/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4528/2010
Dosar nr. 6104/2/2009
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 641 din 4 februarie 2010, a respins excepţia prematurităţii acţiunii, iar pe fond a admis acţiunea formulată de reclamanţii K.R., K.T., G.C.C.M., K.R. şi K.M.J., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a constatat refuzul nejustificat al autorităţii pârâte, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 şi a obligat-o să desemneze evaluator şi să emită decizie reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul, teren şi construcţie, situat în Bucureşti, strada H.T., sector 3, astfel cum a fost identificat prin sentinţa civilă nr. 1126 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi la plata de penalităţi de 50 RON pe zi de întârziere, în caz de neexecutare în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, acţiunea reclamanţilor având ca obiect constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri, nu se poate vorbi de inexistenţa dreptului la data formulării acţiunii şi prin urmare nici de prematuritatea acesteia.
Pe fondul pricinii s-a apreciat că, în speţă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa constatării existenţei unui refuz nejustificat şi a existenţei unui drept vătămat recunoscut de lege în favoarea reclamanţilor, în condiţiile în care, imobilul pentru care se solicită emiterea titlului şi efectuarea raportului de expertiză a fost identificat prin sentinţa mai sus menţionată, iar procedura administrativă s-a prelungit peste termenul rezonabil, întrucât s-a declanşat în anul 2001, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 2 iulie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând sentinţa pentru netemeinicie şi nelegalitate având în vedere următoarele:
- Instanţa de fond în mod nelegal şi netemeinic a obligat recurenta la desemnarea de evaluator şi emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în lipsa dosarului de despăgubire.
Se arată de către recurent că reclamanţii dovedesc o rea credinţă solicitând urgentarea soluţionării cererii, deşi aveau cunoştinţă de faptul că dosarul de despăgubire era incomplet. În acest fel, Comisia va emite decizia conform sentinţei civile definitive şi irevocabile nr. 1126/2006, punând în aplicare decizia nr. 2815/2008, însă numai după transmiterea dosarului de despăgubire, cu dispoziţia de propunere de măsuri reparatorii în echivalent.
Arată de asemenea recurenta că nu se poate reţine existenţa unei tergiversări din partea Comisiei Centrale în privinţa deciziei reprezentând titlul de despăgubire deoarece o astfel de decizie este emisă numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prin transmiterea dosarului de despăgubire şi înregistrarea lui la Secretariatul Comisiei Centrale.
- În mod greşit, instanţa de fond a dispus obligarea la plata unei penalităţi de 50 RON/zi de întârziere deoarece nu poate fi reţinut un refuz nejustificat al Comisiei Centrale în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Iniţierea unei corespondenţe cu Primăria Municipiului Bucureşti prin care Corpul de Control al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat urgentarea soluţionării notificării reclamanţilor nu poate fi încadrat în noţiunea de „refuz nejustificat”.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 9, 3041 C. proc. civ., Legea nr. 247/2005, Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte analizând cererea de recurs constată că este fondată în parte, după cum se va expune în cele ce urmează:
- În ceea ce priveşte constatarea refuzului nejustificat al recurentei Comisia Centrală pentru Despăgubiri – în soluţionarea cererii reclamanţilor privind desemnarea unui evaluator şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire – se reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat în cadrul general stabilit de Legea nr. 554/2004 că există refuz nejustificat în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) pentru nesoluţionarea cererilor reclamanţilor referitoare la drepturi prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Nu poate fi reţinut motivul de recurs privind inopozabilitatea sentinţei civile nr. 1126 din 21 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, precum şi cel referitor la lipsa dosarului de despăgubire netransmis de Primăria Municipiului Bucureşti.
Se apreciază că atâta vreme cât reclamanţilor intimaţi le-a fost recunoscută prin sentinţa civilă nr. 1126 din 21 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti definitivă şi irevocabilă – calitatea de persoane îndreptăţite la restituire prin echivalent, recurenta nu poate ignora efectele pe care pe care le produce această hotărâre judecătorească (în care într-adevăr nu a fost parte) în ceea ce priveşte declanşarea procedurii administrative pentru acordarea despăgubirilor conform Capitolului V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Procedând în astfel, recurenta a sancţionat încă o dată pe reclamanţi şi a prelungit nejustificat soluţionarea cererii acestora.
Această interpretare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 247/2005, în sensul de a nu trece la etapa evaluării şi apoi a emiterii deciziei ce reprezintă titlu de despăgubire – pentru motivul lipsei dosarului de despăgubire – este restrictivă şi excesiv de formalistă – întrucât hotărârea judecătorească înlocuieşte în acest caz decizia sau dispoziţia entităţii investite cu soluţionarea notificării.
În acest sens, se reţine şi argumentaţia care se regăseşte în decizia nr. XX din 19 martie a secţiei unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
- În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, referitoare la obligarea recurentei la plata unei penalităţi de 50 RON/zi de întârziere, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl apreciază ca fiind fondat.
Motivarea recurentei atunci când nu a soluţionat cererea reclamanţilor-intimaţi a fost în sensul netransmiterii şi lipsei dosarului de despăgubire, a deciziei entităţii investit cu soluţionarea notificării şi a propunerii de măsuri reparatorii.
Odată fiind tranşată această chestiune cu ocazia prezentului recurs, recurenta urmează a proceda la soluţionarea cererii reclamanţilor de a se desemna un evaluator şi de a se emite decizia în conformitate cu prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum şi prin raportare la decizia nr. 2815/2008, luând în considerare ca dată a transmiterii dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale, 30 de zile de la data de 15 iunie 2009, data la care reclamanţii intimaţi au formulat plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
În aceste condiţii plata unor penalităţi pe zi în raport de neexecutare urmează a fi reapreciată, fiind considerată ca nefondată.
Având în vedere, cele expuse anterior, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentinţa recurată în sensul că se va respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere, se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 641 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4524/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4529/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
