ICCJ. Decizia nr. 4530/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4530/2010
Dosar nr. 6583/2/2009
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 478 din 26 ianuarie 2010, a respins, ca neîntemeiată acţiunea precizată, formulată de reclamantul M.E., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Medicină Legală „M.M.” Bucureşti, prin Director General D.D., având ca obiect obligarea acestuia din urmă de a-i răspunde la următoarele întrebări: a) dintr-un cuplu bărbat – femeie, fiecare dintre ei având RH propriu, perechea de gene „ee” se poate naşte un copil în RH-ul căruia să se găsească perechea de „Ee”; b) în cazul în care nu ar fi fost modificată, în mod ilegal, prima genă „e” în „E”, reclamantul ar fi putut fi tată prezumtiv al copilului sau ar fi fost exclus, în mod cert, ca posibil tată al acelui copil; precum şi obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, începând de la data introducerii acţiunii, la plata de daune morale, pentru refuzul de a-i răspunde, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a învederat că a răspuns reclamantului, în mai multe rânduri cu privire la expertiza medicală legală de cercetare a filiaţiei, iar prin cererea precizatoare depusă la data de 20 ianuarie 2010, reclamantul a solicitat suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale.
Pe fondul pricinii instanţa a precizat că împrejurarea constând în aceea că reclamantul nu este mulţumit de conţinutul răspunsurilor formulate de pârât, prin adresele din 13 aprilie 2006 şi din 03 decembrie 2008 nu este de natură să atribuie caracter nejustificat, în accepţiunea Legii nr. 554/2004 şi, prin urmare cererea principală este neîntemeiată, cu consecinţa respingerii şi a cererilor accesorii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.E. pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 3041 C. proc. civ.
Motivele de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii respectiv a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 şi aprecierea greşită a probelor administrate.
Se arată că în mod nelegal s-a apreciat de instanţa de fond că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererilor sale succesive formulate către directorul instituţiei pârâte.
Aceasta, deoarece instituţia intimată prin reprezentatul său nu a comunicat în concret un răspuns cererilor din anul 2008 şi celei din 22 mai 2009 refuzând să comunice un răspuns la obiect privind un adevăr medical în ceea ce priveşte un raport de expertiză medico legală.
Motivele de recurs au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 ,8 şi 9 C. proc. civ.
La dosar, recurentul a depus precizări la motivele de recurs şi acte conform art. 305 C. proc. civ.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul a depus răspuns la întâmpinare şi concluzii scrise însoţite de acte privind existenţa cererii de revizuire a sentinţei civile nr. 2753 din 13 noiembrie 1968 pe rolul Judecătoriei Deva – judeţul Hunedoara.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerentele.
În cauză sentinţa atacată prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului-reclamant este legală şi temeinică nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de recurs invocate art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte aprecierea probelor administrate şi aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 în raport de obiectul acţiunii.
S-a reţinut corect de către instanţa de fond că recurentul nu are un drept recunoscut de lege vătămat în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 pe motiv că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile existenţei unui refuz nejustificat al instituţiei pârâte prin reprezentantul său de a comunica răspuns la sesizările recurentului din perioada 2006-2009.
Faptul că adresele de răspuns din 13 aprilie 2006 şi din 03 decembrie 2008 prin conţinutul lor nu îl mulţumesc pe recurent aceasta nu determină îndeplinirea în cauză a condiţiilor existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) şi h) din Legea nr. 554/2004.
Recurentul solicită răspunsuri cu un anume conţinut – „un adevăr medical” privind un raport de expertiză medico-legală de stabilire a paternităţii din 1968, dar această solicitare excede cadrului Legii nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ neavând competenţa de a obliga instituţia să comunice un răspuns în sensul solicitat de recurent.
Strict în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, în mod corect instanţa de fond a apreciat că intimatul a comunicat răspuns şi ultimei cereri formulate de recurent având acelaşi conţinut, în cauză neexistând un refuz nejustificat în sensul existenţei unui abuz de putere din partea instituţiei de natură a vătăma un drept recunoscut de lege în sensul dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 554/2004.
Considerentele invocate de recurent în motivele de recurs, în precizările formulate şi în concluziile scrise cu privire la un „adevăr medical” în contradicţie cu un raport de expertiză medico-legală din 1968 nu au legătură cu prezenta cauză, susţinerile recurentului formând obiectul unei acţiuni civile separate pe rolul Judecătoriei Deva – Judeţul Hunedoara.
Astfel cum rezultă din conţinutul acelei acţiuni depusă ca probă la dosar având ca obiect o cerere de revizuire a sentinţei nr. 2753/1968, recurentul a constatat în acel dosar raportul de expertiză medico-legal, instanţa civilă având plemitudinea de competenţă privind cererile recurentului, inclusiv solicitarea sa de a efectua un examen ADN.
Curtea apreciază că strict din punct de vedere al dispoziţiilor Legii speciale nr. 554/2004, hotărârea recurată este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererilor recurentului răspunsurile fiind comunicate în termen şi nefiind de natură a vătăma, prin conţinut drepturi recunoscute de lege în favoarea recurentului, în raport de dispoziţiilor speciale prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E. împotriva sentinţei civile nr. 478 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4529/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4531/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
