ICCJ. Decizia nr. 4568/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4568/2010
Dosar nr. 6372/2/2009
Şedinţa publică de la 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii M.V.M., M.C.Ş. şi M.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea în parte a deciziei nr. 4815 din 23 aprilie 2009 a pârâtei, prin care a fost emis titlul de despăgubire.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 38227/3/2008 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta a fost obligată la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire încorporând dreptul de creanţă al reclamanţilor asupra Statului Român pentru terenul de 315 m.p. din Bucureşti, strada L.T., sector 1, pentru suma reprezentând echivalentul în lei a sumei de 1.040.000 euro la cursul Banca Naţională a României de la data emiterii deciziei.
A mai arătat că, suma a fost stabilită prin decizia nr. 4815 din 23 aprilie 2009 la un curs euro existent la momentul întocmirii raportului de expertiză şi nu în raport de cel existent de la data emiterii deciziei.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile.
Prin sentinţa civilă nr. 723 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.V.M., M.C.Ş. şi M.C.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 19 din Capitolul 6 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor";.
A mai reţinut prima instanţă incidenţa dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi art. care prevăd că în cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după parcurgerea procedurii în faţa instanţei judecătoreşti a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire iniţial emis, decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent diferenţei cuvenite se emite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Luând în considerare şi prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a constatat că acţiunea în anulare este inadmisibilă, nefiind îndeplinită cerinţa obligatorie a recursului administrativ prealabil.
A concluzionat în sensul că faptul că decizia suspusă judecăţii a fost emisă în executarea sentinţei civile sus menţionate nu are relevanţă raportat la această obligaţie a reclamanţilor de a solicita revocarea actului administrativ înainte de a se adresa instanţei pentru anularea lui în parte.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii M.V.M., M.C.Ş. şi M.C.M. susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul acţiunii reprezentându-l refuzul nejustificat al autorităţi de rezolvare a unei cereri – caz în care nu există cerinţa plângerii administrative prealabile.
În acest sens, prin decizia nr. 1265 din 12 aprilie 2006 publicată în volumul jurisprudenţa 2006, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în astfel de situaţii recursul prealabil se dovedeşte a fi inutil, iar persoana fizică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz din partea administraţiei.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod greşit recurenta susţine că obiectul acţiunii îl constituie refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a rezolva o cerere, din cuprinsul acţiunii rezultând fără echivoc că obiectul acesteia îl constituie modificarea parţială a deciziei nr. 4815 din 23 aprilie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor (care ar fi fost calculate prin aplicarea greşită a cursului valutar de la o anumită dată).
Potrivit art. 19 din Capitolul 6 Titlul VII din Legea nr. 2472005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.
Având în vedere că potrivit Legii nr. 554/2004 procedura administrativă prealabilă este obligatorie în cazul atacării în instanţă a unui act administrativ considerat nelegal, instanţa de fond a respins, în mod corect, ca inadmisibilă acţiunea reclamantei, pentru acest considerent de procedură.
Faţă de aceste considerente, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.V.M., M.C.Ş. şi M.C.M., împotriva sentinţei civile nr. 723 din 9 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4565/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4571/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
