ICCJ. Decizia nr. 4573/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4573/2010
Dosar nr. 391/39/2009
Şedinţa publică din 27 octombrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 iunie 2008 şi completată ulterior, reclamanta P.I.A. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Botoşani, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Prefectura judeţului Botoşani, Primăria Comunei Mihăileni şi Asociaţia Judeţeană de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Botoşani, solicitând obligarea pârâţilor de a exclude din arealul fondului de vânătoare 47 Dersca cele 10 ha proprietate personală, situate în intravilanul şi extravilanul satului Rogojeşti.
Prin sentinţa nr. 161 din 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile faţă de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de ceilalţi pârâţi.
La data de 24 martie 2009, reclamanta a formulat o nouă acţiune cu acelaşi obiect, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, ce a fost soluţionată de aceeaşi instanţă prin sentinţa nr. 220 din 6 noiembrie 2009.
Prin această hotărâre, s-a admis în parte acţiunea şi s-a dispus modificarea în parte a Ordinului nr. 193/2002 emis de pârât, în sensul rearondării fondului cinegetic gestionat de Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Botoşani prin excluderea suprafeţei de 38.337 mp teren intravilan din satul Rogojeşti, comuna Mihăileni, judeţul Botoşani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta este proprietara terenului în suprafaţă de 10 ha, dispus în două parcele, respectiv 38.337 mp situate în intravilanul comunei Mihăileni şi 61.663 mp amplasaţi în extravilanul aceleiaşi localităţi.
Întrucât prin Ordinul nr. 193/2002 pârâtul a aprobat constituirea fondului de vânătoare 48 Dersca în care este inclus şi terenul proprietatea reclamantei, instanţa a apreciat că se impune rearondarea acestui areal, prin excluderea numai a suprafeţei amplasate în intravilan.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta P.I.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că şi terenul din extravilan trebuie exclus din fondul de vânătoare, parte din suprafaţă fiind păşune sau livezi, iar altă parte fiind situată foarte aproape de localitate şi expusă permanent pericolelor în cazul organizării acţiunilor de vânătoare.
La data de 12 mai 2010 pârâtul a solicitat introducerea în cauză a Ministerului Mediului şi Pădurilor, ca autoritate publică centrală care răspunde de silvicultură, cerere admisă prin încheierea din 19 mai 2010.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, din actele dosarului rezultă că terenul proprietatea reclamantei, situat în extravilanul comunei Mihăileni a fost inclus în fondul cinegetic cu respectarea criteriilor şi condiţiilor prevăzute de Legea nr. 407/2006 a vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic.
Astfel, potrivit art. 1 lit. i) din lege, fondul cinegetic este definit ca unitatea de gospodărire cinegetică, constituită din fauna de interes cinegetic şi suprafaţa de teren, indiferent de proprietar şi astfel delimitată încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său.
Potrivit aceluiaşi text de leg nu se includ în fondurile cinegetice suprafeţele din intravilan.
De asemenea, în art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ este prevăzută obligaţia deţinătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri incluse în fondurile cinegetice de a permite desfăşurarea acţiunilor de vânătoare autorizate pe terenurile ce le deţin sau aparţin, cu condiţia ca participanţii să deţină autorizaţie de vânătoare care dovedeşte în sensul legii, consimţământul proprietarului.
Împrejurările invocate de reclamantă, care de altfel, nu au fost probate, constituie chestiuni de fapt care nu impietează asupra legalităţii Ordinului nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, act prin care s-au întocmit centralizatoarele fondurilor cinegetice, schiţele şi hărţile acestora la nivel judeţean şi la nivel naţional.
Referitor la susţinerea privind lipsa consimţământului reclamantei la emiterea unor autorizaţii de vânătoare de către Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Botoşani nici acest aspect nu poate fi reţinut ca temei pentru anularea parţială a ordinului, putând constitui eventual motiv de nelegalitate a respectivelor autorizaţii, acte ce nu formează obiectul acestui litigiu.
În consecinţă, nefăcându-se dovada încălcării prevederilor legale prin menţinerea în fondul cinegetic al terenului proprietatea reclamantei, situat în extravilan, criticile aduse sentinţei sunt neîntemeiate, Curtea urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I.A., împotriva sentinţei civile nr. 220 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4566/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4579/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
