ICCJ. Decizia nr. 4543/2010. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4543/2010
Dosar nr. 44/46/2010
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 34/F-CONT din 10 februarie 2010 a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului având ca obiect anularea deciziei nr. 597 din 26 mai 2009, emisă de pârât prin care a fost amendată pentru încălcarea art. 47 alin. (3) şi art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, cauză înregistrată pe rolul acestei instanţe ca efect al sentinţei civile nr. 8073 din 2 noiembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Rm.Vâlcea prin care a fost declinată competenţa de soluţionare a principii în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că, prin Decizia nr. 369 din 19 martie 2009 reclamanta a fost somată de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, urmare a constatării că reţeaua de cablu din comuna Budeşti şi satele aferente a retransmis programe fără a le înscrie în oferta de serviciu şi fără acordul CNA, iar la data de 15 mai 2009 în urma controlului efectuat reprezentanţii pârâtului au constatat că reţeaua menţionată este în funcţiune, deţinând autorizaţie tehnică de funcţionare, grila de 34 de programe aprobate spre retransmitere fiind depăşită, motiv pentru care au emis Decizia nr. 597 din 26 mai 2009, amendând reclamanta cu suma de 5000 lei, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 74 alin. (3) şi art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002; în urma memoriului formulat de administratorul reclamantei prin care se solicita reanalizarea situaţiei, pârâtul a emis Decizia nr. 704 din 23 iunie 2009, respingând contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 597 din 26 mai 2009.
A mai constatat instanţa că, deşi în faţa Consiliului reclamanta a recunoscut săvârşirea faptelor, invocând dificultăţi financiare, în faţa instanţei şi a modificat punctul de vedere şi a solicitat anularea deciziei cu motivarea că, spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea a fost sigilat şi nu a mai fost posibil accesul la aparatura de retransmitere, fapta imputată fiind săvârşită fără vinovăţie, sens în care a invocat incidenţa în speţă a cazului fortuit şi respectiv a forţei majore.
Constatând şi împrejurarea că, ulterior datei de 14 ianuarie 2009 când s-a întocmit proces verbal de sechestru asupra aparaturii aflate în clădire, la data de 30 octombrie 2009, reclamanta a predat către o altă societate reţeaua de comunicaţii electrice, iar la data de 4 ianuarie 2010, s-a încheiat un proces verbal, între reprezentanţii primăriei şi reclamantă, menţionându-se ridicarea sechestrului, instanţa de fond a apreciat că în speţă, săvârşirea faptelor nu este contestată, fiind invocate numai motive de impunitate în raport de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, susţinerile reclamantei fiind contradictorii, astfel încât nu se poate reţine lipsa vinovăţiei reclamantei în săvârşirea faptelor contestate, iar individualizarea sancţiunii sub minimul special nu se apreciază ca justificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă SC A. SRL a susţinut în esenţă că instanţa de fond a interpretat greşit probatoriul în cauză, apreciind greşit dispoziţiile legale şi reţinând o situaţie străină de natura pricinii, întrucât începând cu data de 14 ianuarie 2009 spaţiul închiriat în care îşi desfăşoară activitatea a fost sigilat astfel că i-a fost interzis accesul la aparatura ce asigura retransmiterea programelor TV, invocând în acest sens cazul fortuit şi forţa majoră şi solicitând să se constate că faptele reţinute nu au fost săvârşite cu vinovăţie.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei de fond susţinând în esenţă că motivele invocate de recurentul-pârât privind lipsa accesului la aparatură ca şi imposibilitatea desfăşurării activităţii de retransmitere sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În fapt, prin Decizia nr. 597 din 26 mai 2009 emisă de intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului a dispus sancţiunea cu amendă în sumă de 5.000 lei a recurentei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 74 alin. (3) şi ale art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a Audiovizualului, reţinând în baza raportului de control efectuat la data de 15 mai 2009 faptul că erau retransmise programe în plus faţă de oferta de servicii aprobate şi netransmiterea unor programe înscrise în aceiaşi ofertă.
Susţinerile recurentei cu privire la greşita apreciere a pârâtelor ca şi interpretarea greşită a dispoziţiilor legale de către instanţa de fond, nu pot fi reţinute întrucât sunt nefondate.
Astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză şi cum în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond prin sentinţa atacată, recurenta-reclamantă a recunoscut prin memoriul formulat la data de 16 iunie 2009 faptele reţinute în Decizia atacată, respectiv retransmiterea de programe în plus faţă de oferta de serviciu aprobată, invocând în apărarea sa situaţia financiară precară şi în consecinţă imposibilitatea de a-şi achita la zi datoriile faţă de furnizorii de programe.
Totodată recurenta susţine că a fost împiedicată să-şi desfăşoară activitatea invocând cazul fortuit şi forţa majoră, ca urmare a sigilării spaţiului în care-şi desfăşoară activitatea, susţineri care sunt neîntemeiate întrucât la data constatării faptelor reţinute prin Decizia contestată, aceasta îşi desfăşura activitatea, iar pe de altă parte aspectele invocate nu o exonerează de răspunderea contravenţională pentru nerespectarea dispoziţiilor legale.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică şi în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SRL Vâlcea împotriva sentinţei civile nr. 34/F-CONT din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4534/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4557/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
