ICCJ. Decizia nr. 4557/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4557/2010
Dosar nr. 1033/39/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 79 din 15 martie 2010 a admis acţiunea reclamantului A.D., formulată în contradictoriu cu autoritatea pârâtă A.N.V. (A.N.V.) şi a dispus anularea Ordinului nr. 725 din 19 februarie 2009 emis de aceasta, obligarea la emiterea unui nou ordin de numire a reclamantului în funcţia publică de execuţie inspector vamal clasa I grad profesional superior, treapta de salarizare I, cu acordarea salariului de bază corespunzător acestei funcţii de la data de 20 februarie 2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că Ordinul nr. 725 din 19 februarie 2009 emis de autoritatea pârâtă, prin care, începând cu data de 20 februarie 2009 reclamantul a fost numit în funcţia publică de execuţie de inspector vamal clasa I, grad profesional principal, treapta de salarizare 3, a fost dat cu greşita interpretare a dispoziţiilor legale pe care s-a întemeiat, respectiv art. 4 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.
Cu referire directă la prevederile acestui text de lege prima instanţă a apreciat că împrejurarea că, anterior ocupării funcţiei publice de conducere, reclamantul nu a avut calitatea de funcţionar public, nu are relevanţă în cauză, întrucât la data organizării concursului pentru ocuparea funcţiei publice de conducere aceasta îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 57 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 18/1999, republicată.
Totodată, s-a reţinut că nu poate fi primită susţinerea pârâtei potrivit cu care la data de 19 februarie 2009 singura funcţie publică de execuţie era cea de inspector vamal principal 3, în cadrul Compartimentului Financiar, contabilitate şi Achiziţii Publice, creată prin transformarea postului ocupat anterior de reclamant, câtă vreme printr-un alt document depus la dosar (fila 74), respectiv Statul de funcţii şi personal al Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Botoşani reiese cu certitudine existenţa unui post vacant de inspector vamal I, grad superior.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenta-pârâtă A.N.V. ( A.N.V..
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, în termen legal a declarat recurs autoritatea pârâtă, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, susţinând că sentinţa pronunţată în cauză este netemeinică şi nelegală şi prezentând succint situaţia de fapt, recurenta a înfăţişat următoarele critici:
- instanţa nu a motivat hotărârea pronunţată întrucât a nesocotit conţinutul prevederilor legale care au stat la baza emiterii ordinului contestat, din Legea nr. 188/1999 şi OUG nr. 1/2009;
- la numirea reclamantului în funcţia menţionată în ordinul nr. 725/2009 au fost avute în vedere atât postul ocupat anterior numirii lui în funcţia de conducere cât şi îndeplinirea condiţiilor raportat la cerinţele impuse de Legea nr. 188/1999;
- în mod greşit s-a reţinut că din statul de funcţii de personal al D.J.A.O.V. Botoşani, valabil în perioada 5 ianuarie 2009 -19 februarie 2009, ar reieşi că există un post vacant de inspector vamal I superior I care ar fi putut fi ocupat de reclamant;
- în fine, în mod eronat prima instanţă a nesocotit împrejurarea că reclamantul nu a deţinut nicio funcţie publică anterior încadrării în sistemul vamal, împrejurare ce a fost avută în vedere atunci când s-a impus aplicarea prevederilor art. 4 din OUG nr. 1/2009.
3. Considerentele şi soluţia instanţei de control judiciar
Examinând sentinţa atacată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile ce i-au fost aduse şi faţă de prevederile legale aplicabile din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că recursul de faţă este fondat, în limitele şi în sensul în continuare arătat, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 312 alin. (3) teza a II-a, cu referire la art. 304 pct. 9 şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, se va admite recursul de faţă şi se va casa sentinţa atacată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea completării probatoriilor şi pentru a nu lipsi părţile de un dublu grad de jurisdicţie, pentru argumentele ce succed.
Instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului Andrei Daniel şi a dispus anularea Ordinului nr. 725 din 19 februarie 2009 emis de autoritatea recurentă, dispunând totodată emiterea unui nou ordin de numire a reclamantului în funcţia publică de execuţie de inspector vamal clasa I grad profesional superior treapta de salarizare I, cu acordarea drepturilor salariale corespunzătoare, apreciind că recurenta a interpretat eronat dispoziţiile legale ce au stat la baza emiterii actului atacat, în special cele prevăzute în art. 4 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.
Potrivit acestui text de lege:
„ (i) Persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii.
(ii) În cazul în care postul vacant este inferior postului aferent funcţiei de execuţie a persoanei care a ocupat funcţia de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.
(iii) În situaţia în care în cadrul structurii organizatorice, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcţia de conducere la nivelul funcţiei de execuţie avute de aceasta."
Instanţa de fond a înlăturat toate apărările pârâtei-recurente pe motiv că nu prezintă relevanţă.
Înalta Curte apreciază însă că se impunea ca prima instanţă să solicite clarificări suplimentare faţă de datele contradictorii comunicate cu referire la posturile din statul de funcţii şi personal al D.J.A.O.V. Botoşani, iar pe de alta, în sensul art. 4 alin.(3) din OUG nr. 1/2009, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 73-75 şi respectiv filele 85-86 dosar.
A.N.A.F. - A.N.V. comunică instanţei prin aceste adrese, pe de-o parte existenţa unui post potrivit celui solicitat de reclamant, în statul de funcţii şi personal al D.J.A.O.V. Botoşani, cu valabilitate limitată, în perioada 5 ianuarie 2009 – 19 februarie 2009, practic anterior datei emiterii ordinului contestat, la 19 februarie 2009 (filele 73-75) iar pe de alta că la aceeaşi dată, de 1 februarie 2009 în acelaşi stat de funcţii din cadrul D.J.A.O.V. Botoşani nu există nicio funcţie publică vacantă de inspector vamal I superior I.
Înalta Curte apreciază, în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. că judecătorul fondului, cu ocazia rejudecării cauzei, se impune a administra suplimentar toate probele necesare pentru corecta stabilire a faptelor şi pentru a putea aplica corect legea.
Din această perspectivă, reţinând ca element de fapt necontestat de părţi împrejurarea că reclamantul a deţinut o funcţie publică de conducere în urma promovării unui concurs de recrutare, fără a deţine o funcţie publică de execuţie anterior, se impune ca instanţa de rejudecare să determine, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, faţă de prevederile art. 4 alin. (3) din OUG nr. 1/2009 care este funcţia de execuţie aferentă funcţiei de „conducere" de şef birou, nu numai din punctul de vedere al stabilirii drepturilor salariale dar şi prin prisma structurii statului de funcţiuni.
Apreciind aşadar că toate elementele învederate nu şi-au găsit o deplină şi convingătoare dezlegare prin sentinţa atacată, Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare, în vederea completării şi clarificării probatoriului în sensul arătat şi justificat de necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, pe temeiurile de drept mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.R.A.O.V. Iaşi, în numele şi pentru A.N.V. împotriva sentinţei nr. 79 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4543/2010. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 4566/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
