ICCJ. Decizia nr. 4587/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4587/2010
Dosar nr. 3224/1/2010
Şedinţa publică din 27 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 aprilie 2010, Instituţia Prefectului Judeţului Argeş a formulat contestaţie în anularea deciziei civile nr. 2663 din 19 mai 2009 prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care a modificat-o parţial, în sensul obligării instituţiei publice la 10.000 lei daune morale.
În motivarea contestaţiei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., s-a invocat împrejurarea că soluţia pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale.
În acest sens, contestatorul a învederat că instanţa de recurs a ignorat împrejurarea că, în cauză, nu au fost respectate prevederile art. 11 alin. (1) şi respectiv, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind termenul legal de introducere a acţiunii şi respectiv, îndeplinirea procedurii prealabile.
Astfel, contestatorul a precizat că A.D. a formulat acţiunea cu depăşirea termenului de 1 an şi fără a face dovada că, anterior introducerii cererii, s-a adresat autorităţii publice emitente.
Examinând contestaţia în anulare în raport de motivele invocate şi de prevederile legale aplicabile, Curtea va constata netemeinicia cererii, urmând a o respinge ca atare.
Astfel, Curtea reţine că în cauză nu se regăseşte cazul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea instanţei de recurs poate fi atacată cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Aceste dispoziţii vizează greşeli de procedură şi nu erori de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor prevederi legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Prin reglementarea acestui motiv de contestaţie în anulare, ca o cale extraordinară de atac, nu s-a urmărit a se da dreptul părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe de modul în care a interpretat legea, ci s-au avut în vedere doar acele erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
În cauză, atât instanţa de fond, cât şi cea de recurs au reţinut că reclamantul a fost vătămat de autoritatea pârâtă, Instituţia Prefectului Judeţului Argeş în dreptul său de a fi informat cu privire la stadiul soluţionării cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Prin sentinţa civilă nr. 1531 din 15 iunie 2007, Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a obligat autoritatea pârâtă să comunice reclamantului modul de soluţionare a cererilor, respingând capătul de acţiune privind despăgubirile materiale şi morale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs numai reclamantul A.D., admis prin Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 prin care s-a modificat soluţia numai sub aspectul daunelor morale.
Susţinerile contestatorului privind existenţa unei greşeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, aceasta privind tocmai interpretarea pe care instanţele au făcut-o prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, respectiv, asupra respectării termenelor instituite de acest act normativ.
Astfel, aprecierea instanţelor în sensul introducerii în termen a acţiunii nu poate fi invocată ca o greşeală materială pe calea contestaţiei în anulare, putând fi eventual, consecinţa unei erori de judecată.
Referitor la aspectul privind neîndeplinirea procedurii prealabile, ce nu a fost pus în discuţie, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, aceasta nu este obligatorie în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) privind refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, împotriva deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4579/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4597/2010. Contencios → |
|---|
