ICCJ. Decizia nr. 4615/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4615/2010
Dosar nr. 1934/54/200.
Şedinţa publică din 28 octombrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamantul B.N. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi SC A.S. SA, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M07 nr. 1278 emis la data de 13.03.1996 de către M.A.D.R. şi recunoaşterea dreptului său pentru suprafaţa de 0,50 ha teren arabil, situat pe raza comunei Şimian din care 2.500 mp se suprapun cu terenul ocupat de SC A.S.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamantul a arătat că aşa cum rezultă din actul „Partaj de ascendent din 28 august 1935", bunica sa şi-a împărţit averea imobilă celor trei fii ai săi, printre care tatăl reclamantului, D.S.B. şi mătuşa sa I.B., căreia i-a revenit suprafaţa de 2.500 mp. Neavând urmaşi, după decesul mătuşii sale, terenul a trecut în stăpânirea tatălui reclamantului care l-a muncit până la colectivizarea agriculturii, fără menţionarea acestei situaţii în registrul agricol.
După apariţia Legii nr. 18/1991 reclamantul a solicitat Comisiei Locale de fond funciar Şimian, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului tatălui său dar şi pentru suprafaţa de 2.500 mp ce aparţine mătuşii sale.
La data de 23 septembrie 2002, reclamantul a primit titlul de proprietate nr. 59731 în care nu a fost inclusă şi suprafaţa de 2.500 mp, cu motivarea că nu figurează în registrul agricol la poziţia tatălui său.
Formulând o nouă cerere către C.L.F.F. Şimian şi solicitând să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2500 mp, prin hotărârea nr. 40 din 29 noiembrie 2006 C.L.F.F. Şimian i-a oferit în compensare un teren de 2500 mp, pe un alt amplasament, ofertă refuzată de reclamant.
3. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5 din 14 ianuarie 2010 a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând întemeiată excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâţi.
S-a apreciat că momentul luării la cunoştinţă a actului administrativ contestat este data intabulării dreptului de proprietate în Cartea funciară din 23 august 1999, când dreptul real al titularului certificatului a devenit opozabil erga omnes.
Apărările reclamantului, în sensul că a luat cunoştinţă de existenţa actului în cursul procesului din Dosarul nr. 1002/225/2008, în data de 3 aprilie 2009, nu au fost reţinute de către judecătorul fondului, faţă de prevederile Legii nr. 7/1996.
4. Recursul formulat de reclamantul B.N. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că termenul a început să curgă de la data la care a luat cunoştinţă despre existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv de la data la care acesta a fost comunicat şi nu de la data la care actul a fost înscris în Cartea funciară.
Principiul a fost recunoscut pe cale jurisprudenţială, iar deciziile Curţii Constituţionale confirmă acelaşi mod de calcul al termenului de introducere a acţiunii în instanţă.
5. Întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apreciază că data luării la cunoştinţă nu poate fi alta decât data înscrierii în Cartea funciară, deoarece efectul înscrierii este opozabilitatea faţă de terţi.
Recurentul nu poate opune momentul luării la cunoştinţă ca fiind „momentul când i-a fost comunicat certificatul contestat", întrucât prioritară este data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa acestuia, pe orice cale.
A admite contrariul, înseamnă a se admite că se poate opune lipsa de minimă diligenţă, ceea ce este inadmisibil.
Legiuitorul nu instituie condiţia intrării în posesia actului, ci doar ca terţa persoană să fi luat la cunoştinţă despre existenţa actului, dar nu mai târziu de un an de zile de la data luării la cunoştinţă, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a introduce acţiunea.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
1.1. Conform dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ modificată şi completată, cererea poate fi introdusă nu mai târziu de un an de la data luării la cunoştinţă a actului, în ipoteza persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Astfel, în cazul terţului vătămat, nu este necesară comunicarea actului ca atacare, ci doar dovada că s-a luat la cunoştinţă pe orice cale de existenţa acestuia.
Teoria luării la cunoştinţă a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din momentul înscrierii în Cartea funciară şi însuşită de jurisprudenţă, nu trebuie însă admisă fără a se corobora toate probele dosarului.
Data înscrierii certificatului de atestare a dreptului de proprietate poate fi considerată a fi data luării la cunoştinţă a actului administrativ atacat numai în coroborare cu alte împrejurări ce au putut conduce la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Recurentul-reclamant a depus la dosar o cerere, ce se găseşte la fila 37 din dosarul de fond, adresată Primarului comunei Şimian, judeţul Mehedinţi, din care rezultă că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2.500 mp. Din acelaşi înscris mai rezultă că recurentul cunoştea împrejurarea că terenul se află în perimetrul A. Şimian, motiv pentru care a solicitat fie plata c/valorii termenului de către actualul proprietar, fie punerea în posesie cu un teren de aceeaşi categorie.
Deoarece recurentul avea reprezentarea faptului că terenul este în proprietatea A. Şimian, cel puţin de la data formulării cererii – 15 septembrie 2005 – obligaţia minimă de a intra în posesia actului administrativ nu poate fi înlăturată, iar înscrierea în Cartea funciară operează deplin în calcularea termenului de introducere a acţiunii.
Astfel, comunicarea certificatului în anul 2008, cu mult peste termenul de un an de la data luării la cunoştinţă, nu este relevantă în calculul termenului pentru introducerea prezentei acţiuni.
1.2. În drept, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.N. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4604/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4619/2010. Contencios → |
|---|
