ICCJ. Decizia nr. 4625/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4625/2010
Dosar nr. 553/39/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.O.L. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să dispună în principal suspendarea de drept a executării Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 832 din 14 iunie 2010 şi, în subsidiar, suspendarea executării acestui ordin până la pronunţarea instanţei de fond, în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a ocupat funcţia de director coordonator adjunct în cadrul O.J.P.D.R.P. Suceava, începând cu data de 28 mai 2009, fiind numit prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 990 din 28 mai 2009.
Prin Ordinul nr. 2049 din 9 octombrie 2009 a fost eliberat din funcţia de director coordonator adjunct al O.J.P.D.R.P. Suceava, ordin care a fost suspendat prin sentinţa civilă nr. 191 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă.
Ulterior, se menţionează că prin Ordinul nr. 832 din 14 iunie 2010, s-a dispus încetarea de drept a Ordinului de numire nr. 990/2009 şi a contractului de management.
În acest context se susţine că se impune suspendarea de drept a Ordinului nr. 832/2010în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În subsidiar, reclamantul a arătat că solicită suspendarea executării aceluiaşi act administrativ, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că sunt îndeplinite cele două cerinţe privitoare la cazul bine justificat şi la prevenirea unei pagube iminente.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 165 din 13 iulie 2010 a admis cererea de suspendare a executării Ordinului Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 832 din 14 iunie 2010 formulată de D.O.L. şi a dispus suspendarea executării acestuia până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva acestuia de către instanţa de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că la data emiterii Ordinului nr. 832 din 14 iunie 2010, Ordinul nr. 2049 din 9 octombrie 2009 emis de acelaşi pârât şi având acelaşi conţinut, era suspendat, astfel că suspendarea ordinului emis ulterior intervine de drept, conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Instanţa de fond a mai reţinut că, în ipoteza în care nu ar interveni suspendarea de drept a actului contestat, sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente întrucât de la emiterea Ordinului nr. 2049/2009, cu acelaşi conţinut, nu au intervenit elemente noi care să justifice demiterea reclamantului, care, suferă şi un prejudiciu material prin aplicarea ordinului a cărui suspendare a solicitat-o.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- instanţa de fond nu a menţionat în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei în ceea ce priveşte soluţia pronunţată şi nici nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de interes invocată în cauză;
- în mod greşit instanţa de fond a admis cererea reclamantului deşi aceasta a rămas fără obiect deoarece actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat este lipsit de efecte juridice urmare a Deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2010 pronunţată de Curtea Constituţională;
- pe fondul cauzei, se susţine nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţată de prima instanţă, întrucât în mod greşit s-a apreciat că Ordinul nr. 832 din 14 iunie 2010 are acelaşi conţinut cu Ordinul nr. 2049 din 9 octombrie 2009, cât timp unul reglementează eliberarea, iar celălalt încetarea de drept.
De asemenea, se menţionează că în mod eronat s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile necesare suspendării executării ordinului în cauză prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Intimatul-reclamant D.O.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului întrucât acesta a fost semnat de o persoană din cadrul Direcţiei juridice a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ce nu avea competenţă în acest sens.
De asemenea, se solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că sentinţa recurată este legală şi temeinică sub toate aspectele, sens în care au fost depuse şi concluzii scrise.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând cu prioritate excepţia invocată, apreciază că aceasta este nefondată întrucât prin Ordinele nr. 13 din 25 ianuarie 2010, nr. 239 din 26 octombrie 2010, Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a delegat numitei R.S. competenţa de a semna, în numele său şi de a aplica ştampila, în ceea ce priveşte recursul formulat împotriva sentinţei pronunţate în dosarul nr. 553/39/2010 al Curţii de Apel Suceava, recurată în prezenta cauză.
Referitor la recursul formulat, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.
După cum se constată, sentinţa recurată cuprinde menţiunile prevăzute la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că sunt nefondate criticile formulate de recurent în acest sens.
Soluţia de suspendare a Ordinului nr. 832 din 14 iunie 2010 este corectă.
După cum se constată, din înscrisurile care există la dosarul cauzei, prin sentinţa nr. 191/2009 a Curţii de Apel Suceava, irevocabilă, s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2049 din 9 octombrie 2009, emis de Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin acest ordin s-a dispus încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 990 din 28 mai 2009, al aceluiaşi emitent, cât şi a contractului de management, la expirarea perioadei de preaviz de 15 zile, începând de la 12 octombrie 2009.
Prin Ordinul nr. 832 din 14 iunie 2010 s-a dispus încetarea de drept a aceluiaşi Ordin nr. 990/2009 şi a contractului de management încheiat cu reclamantul.
Prin urmare, prin cele două ordine s-a dispus încetarea aceluiaşi ordin, respectiv nr. 990/2009 şi a contractului de management, încheiat între Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Necontestat este faptul că prin Decizia nr. 3419 din 25 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins recursul împotriva sentinţei nr. 32 din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost anulat Ordinul nr. 2049 din 09 octombrie 2009.
Cum efectele Ordinului nr. 2409/2009 sunt aceleaşi cu cele ale Ordinului nr. 832/2009, soluţia de admitere este corectă, fiind şi un mijloc de corecţie a atitudinii autorităţii publice pârâte, ulterioară suspendării în mod irevocabil a Ordinului nr. 2049/2009, neconformă cu principiile bunei guvernări şi cu scopul dispoziţiilor din Legea contenciosului administrativ.
Este adevărat că prin Decizia nr. 550 din 29 septembrie 2010 emisă de acelaşi recurent-pârât şi depusă la dosar s-a dispus reîncadrarea intimatului-reclamant în funcţia de director adjunct al O.J.P.D.R.P. Suceava, începând cu 10 august 2010, ulterior sentinţei recurate.
Chiar dacă în raport de această situaţie de fapt suspendarea executării Ordinului nr. 834 din 14 iunie 2010 nu mai are efectul scontat, dată fiind atitudinea actuală a autorităţii pârâte, care a dispus în prezent reîncadrarea intimatului-reclamant în funcţia de director adjunct al O.J.P.D.R.P. Suceava, cererea de suspendare nu este fără obiect, întrucât soluţia pronunţată a avut în vedere circumstanţele de drept şi de fapt de la acel moment, astfel că sentinţa recurată, din perspectiva celor reţinute anterior este temeinică şi legală.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 165 din 13 iulie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4619/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4626/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
