ICCJ. Decizia nr. 4619/2010. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4619/2010

Dosar nr. 810/64/200.

Şedinţa publică din 28 octombrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 februarie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., având ca obiect „pretenţii" până la soluţionarea definitivă a dosarului penal înregistrat sub nr. 1237/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.

De asemenea, s-a dispus trimiterea dosarului în arhivă spre conservare până la stăruinţa unei părţi interesate sau altei dispoziţii ale instanţei precum şi emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov prin care se va comunica faptul că în dosar s-a dispus suspendarea potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., până la data la care se va soluţiona definitiv dosarul penal. S-a mai solicitat ca la momentul soluţionării cauzei penale să se comunice instanţei soluţia ce va fi adoptată pentru acest dosar penal.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs SC A.F. SRL Braşov care, fără a se raporta la vreunul dintre motivele prevăzute la art. 304-3041 C. proc. civ. a susţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 şi alin. (2) C. proc. civ., din moment ce în cauză, ancheta penală faţă de chematul în garanţie G.Y.P. se află în stadiul actelor premergătoare începerii urmăririi penale.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, susţinând că soluţia este legală şi temeinică.

Recursul este întemeiat.

Din actele şi lucrările cauzei rezultă următoarele:

Prin Decizia de regularizare a situaţiei emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor – Direcţia Antifraudă Vamală şi înregistrată sub nr. 5914 din 17 octombrie 2007 s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o datorie vamală în sumă de 1.135.193, reprezentând T.V.A. (829.294 lei) şi majorări de întârziere aferente (305.899 lei), cu motivarea, în esenţă, că societatea reclamantă, în calitate de deţinător al antrepozitului vamal şi titular al operaţiunii de antrepozitare nu a respectat dispoziţiile art. 104 lit. b) din fostul Cod Vamal al României aprobat prin Legea nr. 141/1997 (preluate şi în art. 122 din Codul Vamal în vigoare - Legea nr. 86/2006) referitoare la asigurarea supravegherii mărfurilor, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 170 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin HG nr. 1114/2001 cu privire la obligaţia antrepozitarului de a solicita acordarea unui nou regim vamal în cadrul termenului stabilit de autoritatea vamală.

Prin Decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2008 A.N.A.F. - D.G.S.C. - A.N.A.F. a respins contestaţia administrativă formulată de recurentă ca neîntemeiată, organul de soluţionare însuşindu-şi motivele de fapt şi de drept ale întocmirii deciziei de regularizare.

Împotriva deciziei A.N.A.F., recurenta a formulat acţiune în contencios înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 694/64/2008.

În cadrul acestei acţiuni, deşi nu a solicitat în cadrul procedurii prealabile, a formulat cerere de chemare în garanţie a numiţilor G.Y.P. (asociat al societăţii) şi G.J.P.P., prin care solicită, în caz de respingere a acţiunii, obligarea acestora la plata creanţelor stabilite prin Decizia de regularizare, întrucât aceste persoane au sustras din antrepozitul vamal al societăţii recurente 6 (şase) tractoare.

În cadrul acestui dosar, având ca obiect anularea actului administrativ fiscal reprezentând Decizia de regularizare a situaţiei, instanţa a disjuns cererea de chemare în garanţie, formând dosarul nr. 810/64/2010 al Curţii de Apel Braşov.

Ulterior, în cadrul dosarului de fond (nr. 694/64/2008) prin sentinţa nr. 136/F din 11 noiembrie 2009 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, menţinând actele administrativ-fiscale contestate, iar în prezent, recursul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe fiind în curs de soluţionare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinut ca temei legal de către instanţa de fond, instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar fi avut o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să se dea.

Or, în cauză, cercetările penale privindu-i pe chemaţii în garanţie se afla în baza efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale, fără ca urmărirea penală să fi fost începută, pentru a exista situaţia avută în vedere la dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pe de altă parte, prin sentinţa civilă nr. 136/F din 11 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de SC A.F. SRL pentru anularea actelor administrativ-fiscale, soluţie rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin Decizia civilă nr. 4166 din 7 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Astfel fiind, recursul formulat va fi admis, încheierea atacată va fi desfiinţată, iar cauza va fi trimisă pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de SC A.F. SRL Braşov împotriva Încheierii din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4619/2010. Contencios