ICCJ. Decizia nr. 4640/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4640/2010
Dosar nr. 3070/1/2010
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 54 din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul I.G., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, prin care solicita anularea Dispoziţiei nr. 282008 din 13 ianuarie 2009, emisă de cel de-al doilea pârât, prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară „diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 20% pe o perioadă de 3 luni".
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că pertinenţa susţinerilor reclamantului şi, în final, caracterul fondat sau nefondat al plângerii formulate depind de răspunsul la următoarele întrebări:
1. Dacă petentul trebuie socotit ca fiind în timpul sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;
2. Care sunt obligaţiile ce reveneau petentului în cazul evenimentelor de felul celui care a declanşat ancheta finalizată cu sancţionarea disciplinară a petentului;
3. Dacă incidentul care a condus la sancţionarea petentului poate fi considerat ca un eveniment guvernat de regulile de procedură menţionate la punctul 2;
4. Dacă aceste obligaţii au fost încălcate de o manieră care să justifice aplicarea unei sancţiuni disciplinare şi dacă aceasta este legală sub aspectul cuantificării.
1. Având în vedere caracterul permanent şi obligatoriu al serviciului poliţienesc, fiind necontestat faptul că petentul a părăsit garnizoana fără să informeze comanda I.J.P.F Suceava (consemnarea în Registrul de părăsire al garnizoanei S.P.F Şiret nefiind suficientă din această perspectivă) şi că între şeful de sector şi adjunctul şefului de sector (petentul I.G.) nu a avut loc predarea postului ca urmare a revenirii din concediu a primului şi plecării în concediu a celui din urma, văzând că cele două persoane şi-au asumat împreună conducerea operaţiunilor legate de evenimentul de frontieră în discuţie, instanţa de fond consideră că petentul se afla, la data producerii evenimentului de frontieră, în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
2. Conform capitolului D pct. 5 din fişa postului, petentul avea obligaţia de a soluţiona, conform reglementărilor legale, evenimentele de frontieră, raportând imediat de la constatare sau din momentul ce a fost anunţat, şefului de sector, făcând propunerile de rezolvare şi reglementare legale. Potrivit anexei nr. 2, Cod 204 din OMI nr. 0442/2002 privind raportarea evenimentelor şi pct. 1 alin. (2) din Dispoziţia 1GPF nr. 82180 din 26 mai 2005, toate evenimentele grave se vor transmite urgent telefonic şi în scris folosind codul 204, inclusiv infracţiunile descoperite de structurile teritoriale cu privire la migraţia ilegală.
3. Cu siguranţă, anvergura responsabilităţii unui şef de sector al Poliţiei de Frontieră implică luarea unor decizii constând în a distinge între fapte puţin însemnate şi evenimente şi în consecinţă, de a decide raportarea sau neraportarea acestora superiorilor; în acest context, reclamantul încearcă să sugereze că descoperirea urmelor de paşi, neconfirmate în prima fază de partea ucraineană, constituie un fapt minor şi nu un eveniment (definiţie DEX - întâmplare importantă, fapt de mare însemnătate).
Dar, se arată în considerentele sentinţei atacate, în condiţiile în care petentul îşi desfăşoară activitatea în cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră, un serviciu ale cărui principale atribuţii sunt legate de prevenirea şi combaterea trecerilor ilegale ale frontierei de stat şi a contrabandei, descoperirea de urme de trecere ilegală constituie un eveniment de frontieră din cele la care se referă textele citate la punctul 2 al considerentelor.
4. Analizând faptele, aşa cum au fost prezentate în raportul de cercetare prealabilă, raport susţinut de declaraţiile şi rapoartele martorilor, instanţa de fond a constatat că, informat de agentul U.V. despre evenimentul de la S.F. 821, petentul a dispus dispecerului de serviciu să nu transmită un raport preliminar către dispeceratul I.P.F. Suceava ci să solicite efectuarea de verificări de partea ucraineană, urmând ca această raportare să se facă în funcţie de rezultatul cercetărilor efectuate de partea ucraineană.
Se arată în considerentele sentinţei atacate, că procedurile de lucru amintite (cele din fişa postului, Ordinul MI nr. 0342/2008 şi Disp. I.G.P.F. 82180 din 26 mai 2005) nu permiteau petentului aprecieri personale sub aspectul confirmării urmelor de trecere pe partea ucraineană de frontieră, ci îl obligau pe acesta la raportarea evenimentului, aşa încât încălcarea de către acesta a obligaţiilor de serviciu este în afara oricăror îndoieli, atrăgând incidenţa dispoziţiilor art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002.
Cât priveşte sancţiunea aplicată, având în vedere că sistemul sancţiunilor este organizat pe 5 nivele de gravitate, petentului fiindu-i aplicată sancţiunea prevăzută de art. 58 lit. b), adică una de o gravitate redusă, Curtea a găsit-o proporţională cu fapta comisă.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pt. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că sancţiunea disciplinară aplicată este nelegală întrucât evenimentul frontier nu a avut loc în timpul programului său de lucru.
Se arată că nu a existat un caz de excepţie şi nici nu a fost săvârşită o infracţiune flagrantă în sensul art. 465 C. proc. pen. astfel că îndeplinirea atribuţiilor de serviciu trebuie raportată la durata normală a programului de lucru.
Se menţionează şi faptul că în mod greşit s-a reţinut vinovăţia sa cu privire la raportarea eveniment frontier întrucât obligaţia de raportare exista numai dacă se confirma un astfel de eveniment, ori, din verificările efectuate de partea ucraineană acesta nu s-a confirmat, la acel moment.
Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (I.G.P.F.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se apreciază, în esenţă, că recurentul nu şi-a îndeplinit atribuţiile ce erau prevăzute în fişa postului, astfel că sancţiunea a fost aplicată în mod legal.
De asemenea, la 9/10 august 2008, s-a comis o faptă de natură penală, respectiv săvârşirea de către A.N. (autor necunoscut) a infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută şi pedepsită de art. 70 din OUG nr. 105/2001, fiind înregistrat în acest sens dosarul cu nr. 2735/P din 5 septembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat.
Necontestat este faptul că la data de 09/10 august 2008 a avut loc un eveniment de frontieră, constând în trecere ilegală a frontierei de stat în raionul punctului de trecere SF 821, la graniţa cu Ucraina, confirmat prin înregistrarea unei cauze privind infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută şi pedepsită de art. 70 din OUG nr. 105/2001, sub nr. 2735/P din 5 septembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, prin procesul verbal al I.J.P.F. Suceava din 5 septembrie 2008 cât şi prin adresa Serviciului Frontierei de Stat a Ucrainei, Regionala Frontierei de Vest Detaşamentul de Grăniceri Cernăuţi (filele 116, 130 - dosar nr. 91/39/2009 al Curţii de Apel Suceava).
Prin urmare, dată fiind existenţa acestui eveniment de frontieră nu poate fi reţinută apărarea recurentului în sensul că nu a existat cazul unei infracţiuni flagrante care să impună intervenţia sa, conform atribuţiilor din fişa postului, în afara orelor de program, astfel cum dispun prevederile art. 28 alin. (2) din OUG nr. 104/2001, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, coroborate cu cele ale art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul Poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
Necontestat este şi faptul că, în cazul unui eveniment frontier potrivit Procedurii privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire şi combatere a contrabandei nr. S/ 18091993 din 17 ianuarie 2008 şi a Procedurii privind activităţile ce se desfăşoară în cazul constatării unei infracţiuni de trecere a frontierei de stat nr. S/18091990 din 17 ianuarie 2008, trebuiau dispuse măsuri concrete în conformitate cu procedurile de lucru în astfel de situaţii, impunându-se şi raportarea evenimentului la Dispeceratul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava, astfel cum prevăd şi dispoziţiile anexei nr. 2 ale Ordinului Ministrului de Interne nr. 0342/2002 privind raportarea evenimentului şi pct. 1 alin. (2) din Dispoziţia I.G.P.F. nr. 82180 din 26 mai 2005.
Mai mult, aceste responsabilităţii şi sarcini reveneau recurentului-reclamant, fapt ce rezultă din fişa postului acestuia (filele 56-58 dosar fond).
Cum însuşi recurentul confirmă în cererea de recurs că avea obligaţia de a raporta evenimentul de frontieră în cazul confirmării şi cum acesta s-a confirmat, conform dovezilor menţionate anterior, rezultă că în mod corect a fost reţinută abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 în ceea ce-l priveşte, prin Dispoziţia nr. 282008 din 13 ianuarie 2009 contestată în cauză.
În consecinţă, susţinerile recurentului sunt nefondate, soluţia pronunţată de instanţa de fond fiind temeinică şi legală, neputând fi reţinută incidenţa prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.G. împotriva sentinţei nr. 54 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4626/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4561/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
