ICCJ. Decizia nr. 4676/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4676/2010
Dosar nr.127/35/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data de 01 februarie 2010, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj a chemat în judecată pe debitoarea SC A. SRL Satu Mare, solicitând emiterea unei ordonanţe de plată, prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în RON a sumei de 465 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioară datei achitării tarifului, cu titlu de debit, reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România rămase restante; echivalentul în RON a sumei de 697,50 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 06 noiembrie 2009 inclusiv pentru neplata la termenele şi în cuantumul stabilit a ratelor eşalonate, până la data achitării acestora inclusiv şi a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că pârâta-debitoare SC A. SRL Satu Mare a încheiat contractul din 27 septembrie 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehicul, cuantumul acestora ridicându-se 930,00 euro cu obligaţia achitării în 4 rate.
Pârâta-debitoare a achitat la termen prima rată, rămânând neachitate ratele a doua şi a treia cu termen de scadenţă la data de 06 noiembrie 2009, pentru care au fost calculate penalităţi de întârziere în cuantum de 697,50 euro, la care s-a adăugat contravaloarea celor două rate neachitate.
Contractul încheiat a fost reziliat de drept, potrivit Legii nr. 101 din 19 aprilie 2007, astfel că rata a patra nu mai este datorată.
Prin sentinţa civilă nr. 7064 din 15 decembrie 2009, Judecătoria Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că potrivit art. 1 din OUG nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. SA este o persoană juridică de drept privat, cu capital integral de stat, fiind astfel o autoritate publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În ce priveşte contractul care stă la baza cererii de chemare în judecată, judecătoria a reţinut că reprezintă un contract de aderare, având trăsăturile unui contract administrativ, care potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.
Prin urmare, a apreciat că potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ ale Curţilor de apel, iar în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004., respectiv sediul pârâtei, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Oradea.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Oradea prin sentinţa nr. 112/CA din 15 martie 2010 a admis, la rândul său, excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, în speţă, contractul din 27 septembrie 2006 încheiat între părţi, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale şi, deşi C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Oradea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, potrivit art. 20 şi urm. C. proc. civ.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 şi 22 C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Soluţionând conflictul negativ ivit între Curtea de Apel Oradea şi Judecătoria Satu Mare, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul sesizării instanţei judecătoreşti îl reprezintă cererea de emitere a unei ordonanţe de plată, formulată de creditoarea C.N.A.D.N.R. prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj în temeiul prevederilor OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, pentru obligarea debitoarei SC A. SRL la plata sumelor restante, în speţă, rate trimestriale şi penalităţi de întârziere datorate în baza contractului din 27 septembrie 2006 încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Pentru determinarea instanţei competente material să soluţioneze cererea de ordonanţă de plată, formulată în temeiul OUG nr. 119/2007 privind întârzierea executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, este necesar a fi clarificată natura juridică a contractului încheiat între cele două părţi.
Din conţinutul clauzelor contractului din 27 septembrie 2006, încheiat între părţi, care se completează de drept cu prevederile OG nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, în vigoare la data încheierii contractului, rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionare a eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
Litigiul în cauză poartă asupra executării obligaţiilor de plată decurgând din contractul anterior individualizat, reţinute în sarcina debitoarei SC A. SRL Satu Mare, ca urmare a eliberării rovinietelor în beneficiul acesteia de către creditoarea C.N.A.D.N.R. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj.
Având în vedere dispoziţiile procedurale ale art. 5 din OUG nr. 119/2007, potrivit cărora:
Art. 5 alin. „(1) Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(2) În cazul litigiilor privitoare la obligaţii de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 7201 C. proc. civ.
(3) Cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă.
(4) Judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând conform legii”, rezultă că instanţa de contencios administrativ este competentă numai în privinţa cererilor privind creanţa de plată a preţului rezultând din următoarele tipuri de contracte:
- contracte de achiziţie publică;
- contracte de concesiune de lucrări publice;
- contracte de concesiune de servicii.
C.N.A.D.N.R., potrivit statutului său prevăzut în anexa la OUG nr. 84/2003 este „societate comercială pe acţiuni, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut.”
Aşa cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Oradea, un asemenea contract, raportat la obiectul său, respectiv eliberare rovinietă şi încasare tarif utilizare drumuri, reprezintă un contract comercial, fiind încheiat între două persoane juridice, dintre care niciuna nu este autoritate publică.
Prin urmare, acest contract nu reprezintă un contract administrativ în sensul prevederilor art. 5 alin. (3) din OUG nr. 119/2007 şi ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competenţa instanţei specializate de contencios administrativ, astfel că, în raport de natura comercială a contractului, precum şi de valoarea obiectului cererii, în temeiul art. 5 alin. (1) din OUG nr. 119/2007 coroborat cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine judecătoriei.
Având în vedere aceste considerente cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj şi SC A. SRL Satu Mare, în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4678/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4672/2010. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
