ICCJ. Decizia nr. 4671/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4671/2010
Dosar nr. 2992/1/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1439 din 12 martie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de A.F.P. Galaţi - D.G.F.P. Galaţi împotriva sentinţei nr. 80 din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că din analiza condiţiilor prevăzute de art. 27 alin. (2) C. proCod Fiscal, pentru ca alte persoane să răspundă solidar cu debitorul fiscal este necesar ca debitorul să fie declarat insolvabil, persoana juridică a cărei răspundere solidară se antrenează să controleze direct sau indirect debitorul şi să îndeplinească una din condiţiile textului de lege sus-menţionat.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte a constatat că în cauză debitorul se află în stare de insolvenţă, reclamanta a dobândit bunuri de la debitorul insolvent, a avut raporturi comerciale cu clienţii debitorului şi raporturi de muncă cu angajaţii acestuia, SC S.S.C. SRL se află sub control comun cu SC S.S. SRL, iar din actele dosarului rezultă că intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitoare.
În esenţă, instanţa de control judiciar a avut în vedere starea de insolvabilitate a debitorului, controlul comun şi dobândirea în proprietate a unor bunuri de la debitoare, conchizând în sensul că răspunderea solidară a reclamantei pentru debitul de 900.799 RON a fost antrenată în mod legal de D.G.F.P. Galaţi.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC F.C. SRL, indicând ca temei juridic prevederile art. 318 C. proc. civ.
În cadrul contestaţiei în anulare se susţine de către contestatoare faptul că hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţată ca urmare a unei greşeli materiale, determinată de împrejurarea că la dosarul cauzei nu se regăsesc înscrisurile reprezentând procesul-verbal de constatare a stării de insolvabilitate a societăţii debitoare SC S.S. SRL din data de 07 mai 2007 şi referatul de angajare a răspunderii solidare din data de 29 august 2007, deşi se face vorbire de acestea atât în Decizia nr. 115 din 20 octombrie 2008 emisă de pârâtă, cât şi în textul de lege pe care s-a fundamentat actul organului fiscal.
Contestatoarea arată că aceste acte sunt necesare la momentul emiterii deciziei de angajare a răspunderii solidare, dar ele trebuie să fie supuse controlului şi cenzurii instanţei de judecată, lucru ce nu s-a realizat nici la instanţa de fond şi nici în recurs.
În opinia contestatoarei, dacă cele două acte dacă ar fi fost supuse controlului şi cenzurii instanţei de judecată, soluţia îi era favorabilă.
În dezvoltarea criticii aduse deciziei atacate, contestatoarea a procedat la o analizare amplă a condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. (a)-(c) din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal privind atragerea răspunderii solidare şi a conchis că prin omisiunea cercetării îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de judecată şi-a format o convingere greşită, ce a condus la pronunţarea hotărârii atacate.
În plus, contestatoarea susţine că este necesar ca greşeala materială de care face vorbire textul art. 318 C. proc. civ., să fie aptă prin ea însăşi să conducă la schimbarea hotărârii pronunţate.
Intimata nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile scrise înregistrate la data de 26 octombrie 2010 a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, arătând, în esenţă, că motivul invocat nu se încadrează în prevederile art. 318 teza I C. proc. civ., pentru că nu se referă la o greşeală materială, ci la aspecte de fond.
Examinând susţinerile contestatoarei prin prisma motivelor reglementate de art. 318 C. proc. civ. şi în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare este nefondată.
Contestatoarea îşi întemeiază contestaţia în anulare formulată pe teza I din art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că hotărârea pronunţată în recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
Conform acestui text legal, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Noţiunea de greşeală materială la care se referă art. 318 teza I C. proc. civ., priveşte aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, cum ar fi neobservarea unui act de procedură cu privire la care instanţa nu face nicio apreciere.
În speţă, nu este însă întrunită această ipoteză pentru că înscrisurile invocate de contestatoare au fost cunoscute de instanţa de recurs.
Astfel, referatul de angajare a răspunderii solidare din data de 29 august 2007 se găseşte la dosar fond, iar despre procesul-verbal de constatare a stării de insolvabilitate a societăţii debitoare SC S.S. SRL Schela din data de 07 mai 2007 se face vorbire chiar în preambulul deciziei nr. 115 din 20 octombrie 2008 a A.F.P. Galaţi, cât şi în Decizia nr. 37 din 05 ianuarie 2009 prin care a fost soluţionată contestaţia pe cale administrativă.
Prin urmare, instanţa de recurs a cunoscut existenţa celor două înscrisuri, imperios necesare pentru angajarea răspunderii solidare şi a făcut o proprie analiză a efectelor lor juridice în procedura atragerii răspunderii solidare, care priveşte judecata asupra pricinii şi excede noţiunii de „greşeală materială”.
Înalta Curte reţine faptul că susţinerile contestatoarei fac trimitere la greşeli de judecată, în sensul unei interpretări eronate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. (a)-(c) din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal şi tind la o reexaminare a fondului cauzei sau cel puţin la o reapreciere a probelor ce nu pot fi analizate în cadrul contestaţiei în anulare, aceasta fiind o cale de retractare care nu deschide părţilor calea recursului la recurs.
Ca atare, Înalta Curte concluzionează că aspectele invocate de contestatoare în sprijinul incidenţei acestui temei juridic nu sunt relevante, motiv pentru care apreciază că nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 318 teza I C. proc. civ.
În consecinţă, în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia formulată de SC F.C. SRL Galaţi împotriva deciziei nr. 1439 din 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4672/2010. Contencios. Alte cereri. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4669/2010. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
