ICCJ. Decizia nr. 4661/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4661/2010
Dosar nr. 1436/36/2009
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.V. a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.P. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 49.934 RON, actualizată de la data de 14 noiembrie 2008, când a fost emis titlul de despăgubire nr. CC, precum şi acordarea de daune materiale şi morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că beneficiază de o cotă de ¼ din cele 4 apartamente în suprafaţă totală de 172 m.p. şi 2 ateliere, în suprafaţă totală de 232 m.p., pentru care s-a stabilit acordarea de despăgubiri în sumă de 49.934 RON.
Reclamantul a susţinut că autoritatea pârâtă nu a procedat la achitarea sumei anterior individualizate, motiv pentru care este îndreptăţit să solicite reactualizarea acesteia, precum şi acordarea de daune morale.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune întrucât, în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamantul putea solicita reactualizarea despăgubirilor ce i se cuvin în termen de 6 luni de la data comunicării titlului de creanţă; numai în situaţia existenţei unor motive temeinice, reclamantul putea formula cererea de chemare în judecată în termen de un an de la data comunicării actului administrativ. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 644 din 17 decembrie 2009, a respins ca nefondate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, precum şi acţiunea formulată de reclamantul N.V.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamantul a formulat acţiunea în termen de 1 an de la data comunicării titlul de despăgubire nr. CC din 14 noiembrie 2008, respectiv la data de 20 octombrie 2009.
Pe baza titlului de despăgubire anterior arătat şi a opţiunii reclamantului înregistrată la A.N.R.P. sub nr. CC din 14 noiembrie 2008 a fost emis titlul de conversie.
În speţă, reclamantul nu a făcut dovada existenţei vreunui prejudiciu pentru a putea solicita daune materiale şi morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea căii de atac, care nu a fost structurată pe motive de recurs, se susţine de către recurent faptul că titlul de conversie în acţiuni din 7 mai 2009 a fost emis în mod greşit, deoarece opţiunea sa a fost pentru acordarea de despăgubiri în numerar.
Recurentul a precizat faptul că a contestat în instanţă titlul de conversie în acţiuni anterior arătat şi că solicită plata cu prioritate a sumei de 49.934 RON, în baza art. 182 alin. (5) din H.G. nr. 128/2008.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Obiectul cererii deduse judecăţii îl reprezintă obligarea intimatei-pârâte A.N.R.P. la plata sumei de 49.934 RON, actualizată, de la data de 14 noiembrie 2008, când a fost emis titlul de despăgubire nr. CC, precum şi acordarea de daune materiale şi morale.
Astfel, în temeiul art. 13 alin. (1) şi art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2007, având în vedere dispoziţia din 18 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, recurentului-reclamant i s-a acordat titlul de despăgubire pentru suma de 49.934 RON, reprezentând cota de ¼ din cuantumul total al despăgubirilor aferente imobilului construcţie, prin decizia nr. 3409 din 14 noiembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Totodată, recurentului-reclamant i-au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 640.981,75 RON, prin decizia de despăgubire nr. 1163 din 28 iunie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând cota de ¼ din cuantumul total al despăgubirilor aferente imobilului teren.
Prin cererea de opţiune înregistrată sub nr. 1384 din 19 octombrie 2007, recurentul-reclamant a optat pentru emiterea titlului de plată în numerar pentru suma de 400.000 RON şi pentru titlu de conversie pentru suma de 240.981 RON.
Pe baza opţiunii recurentului-reclamant anterior indicată, a fost emis titlul de conversie din 23 octombrie 2007, pentru suma de 515.981,75 RON, reprezentând un număr total de 415.982 acţiuni la o valoare nominală de 1 RON pentru fiecare acţiune şi titlul de plată din 14 decembrie 2007 pentru suma de 125.000 RON.
De asemenea, recurentului-reclamant i-a fost emis de către intimata-pârâtă şi titlul de conversie din 7 mai 2009 pentru suma de 49.934 RON, reprezentând un număr total de 49.934 acţiuni la o valoare nominală de 1 RON pentru fiecare acţiune, pe baza opţiunii acestuia înregistrată sub nr. 9869 din 17 februarie 2009.
Prima tranşă a despăgubirilor în numerar în sumă de 62.500 RON a fost achitată recurentului-reclamant cu ordinul de plată din 30 iunie 2008, iar cea de-a doua tranşă urmează să fie achitată în termen de 2 ani de la data emiterii titlului de plată.
Ca atare, instanţa de control judiciar nu poate primi critica recurentului-reclamant în sensul că deciziile privind titlurile de despăgubire nu au fost puse în executare, în condiţiile în care autoritatea publică intimată a ţinut seama de opţiunile exprimate de acesta, anterior prezentate.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a probat susţinerea făcută în cererea de recurs în sensul că a contestat în instanţă titlul de conversie în acţiuni din 7 mai 2009 pentru suma de 49.934 RON, întrucât nu a fost de acord cu suma nominalizată în cuprinsul acestuia.
De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază că este corectă concluzia primei instanţe în sensul că recurentul-reclamant nu a probat existenţa vreunui prejudiciu pentru a putea fi îndreptăţit la acordarea de despăgubiri materiale şi morale.
Faţă de împrejurarea că instanţa de fond a interpretat în mod legal şi corect prevederile normative anterior indicate, în speţă nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.V. împotriva sentinţei nr. 644 din 17 decembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4658/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4664/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
