ICCJ. Decizia nr. 4664/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4664/2010
Dosar nr. 2895/54/2009
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 noiembrie 2009 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Inspectoratul Şcolar Judeţean D., anularea Ordinul din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (M.E.C.I.), decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul Şcolar Judeţean D. (IŞJ D.) şi decizia nr. 6409 din 31 august 2009 emisă de către Inspectoratul Şcolar Judeţean D., suspendarea Ordinului din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a deciziei nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean D. până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare şi obligarea pârâtelor la repunerea în situaţia anterioară, la plata drepturilor salariale pe perioada 30 septembrie 2009 până la data reîncadrării efective, precum şi la plata de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean D. a încetat contractul de management, iar prin Ordinul din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării s-a dispus eliberarea sa din funcţia de director al Liceului Teoretic H.C. din Craiova, pentru faptul că prin decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean D. îi fusese acordat un punctaj de 57,50 puncte, ceea ce a atras acordarea calificativului nesatisfăcător.
În opinia reclamantului, calificativul acordat nu corespunde stării de fapt reale, deoarece în anul anterior obţinuse calificative maxime şi îi fusese acordată o diplomă de excelenţă.
A arătat că actele administrative contestate sunt nelegale, deoarece nu i-au fost comunicate niciodată, ele fiind comunicate doar liceului, reclamantul aflându-se internat în spital şi ulterior în concediu medical.
Aflând din presă de demiterea sa, a atacat actele în cauză, însă în procedura prealabilă i-au fost respinse ca tardive.
A solicitat suspendarea executării actelor administrative contestate, motivat de faptul că i-au fost produse prejudicii de natură morală şi materială, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea suspendării.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, iar în ce priveşte cererea de suspendare a executării actului administrativ, a arătat că măsura luată faţă de reclamant este temeinică şi legală, iar cererea de suspendare este practic nemotivată.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin încheierea din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate, formulată de reclamantul D.M. şi a dispus suspendarea Ordinului din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţie, Cercetării şi Inovării şi a deciziei nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul Judeţean D., până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anularea actului.
După examinarea cererii de suspendare formulată în cauză, Curtea de Apel a constatat temeinicia acesteia, reţinând că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Sub aspectul cazului bine justificat, prima instanţă a constatat că reclamantul prin acţiunea introductivă invocă aspecte de nelegalitate a actelor a căror anulare se solicită, aspecte ce pot fi subsumate unor cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurări legate de necomunicarea actelor administrative, care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative.
Sub aspectul existenţei unei pagube iminente, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, drept prejudiciu material viitor, previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public, prima instanţă a reţinut că îndeplinirea acestei condiţii nu poate fi analizată decât subsumat noţiunii de „prejudiciu material viitor, previzibil”, deoarece reclamantul solicită protejarea îndreptăţirii sale la funcţia ocupată, iar nu şi sub aspectul perturbării previzibile şi grave a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public, deoarece acest aspect excede interesului reclamantului afirmat în acţiunea introductivă.
A apreciat astfel prima instanţă că eventuala executare a actului administrativ contestat prin care s-a dispus eliberarea din funcţia este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, constând în lipsirea drepturilor salariale ce i se cuvin, acesta fiind singurul mijloc prin care reclamantul îşi asigură întreţinerea, precum şi prejudicii de natură morală.
Alături de argumentele expuse mai sus, instanţa a avut în vedere şi Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Ţinând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniştri şi pentru a evita excesul de putere din partea angajatorului, precum şi în raport de circumstanţele cauzei, Curtea a apreciat că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe în patrimoniul reclamantului şi în ceea ce priveşte imaginea sa publică.
Curtea a reţinut că executarea propriu-zisă şi efectivă a dispoziţiei de eliberare din funcţie trebuie să se realizeze numai după ce justiţia s-a pronunţat şi a stabilit legalitatea actelor administrative contestate.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, considerând-o netemeinică.
În motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a fi admisă suspendarea actului administrativ emis.
Motivarea instanţei privind îndeplinirea cerinţei cazului bine justificat prin „necomunicarea actelor administrative” se consideră că nu se subscrie definiţiei date de legiuitor „cazului bine justificat” şi legalitatea unui act nu poate fi contestată pentru aspectele legate de procedura comunicării.
În mod greşit, instanţa de fond a considerat a fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat prin echivalarea legalităţii unui act de cerinţele ulterioare emiterii lui, respectiv de comunicarea actului.
În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, a pagubei iminente, instanţa de fond nu a constatat dacă din împrejurările cauzei rezultă un prejudiciu material viitor dar previzibil.
S-a susţinut că nu poate fi reţinută o pagubă iminentă nici în cazul reclamantului care s-a întors la catedra pe care a avut-o rezervată la unitatea de învăţământ, nici în cazul unităţii de învăţământ.
Referitor la recomandările la care se referă instanţa, s-a opinat că nu sunt aplicabile speţei pentru că recomandările nu se interpretează în sensul că suspendarea unui act administrativ se dispune prin simpla formulare a unei cereri de suspendare, ci recomandarea vizează producerea de daune grave particularilor, aspect care nu este incident în cauză, iar instanţa de fond a considerat că simplele afirmaţii ale reclamantului sunt suficiente pentru admiterea acţiunii.
Ordinul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate care nu poate fi răsturnată prin invocarea unor argumente care ţin de fondul cauzei.
Dacă se obţine calificativ nesatisfăcător, prin „decizia administrativă” nu se face decât punerea în aplicare a legii, respectiv eliberarea din funcţie.
S-a depus la dosar certificatul emis de Curtea de Apel Craiova nr. 2985/54/2009 din 18 iunie 2010.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond s-a solicitat, între altele, suspendarea Ordinului din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi a deciziei nr. 1849 din 8 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean D. iar prin încheiere atacată s-a dispus suspendarea acestora până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.
Într-adevăr, actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.
Suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu.
În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ se poate solicita şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului atacat, dar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
„Cazul bine justificat” este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În speţă, această condiţie este îndeplinită pentru că reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor atacate.
În cadrul cererii de suspendare nu se poate face o analiză a acestor motive pentru că ele vor fi analizate de instanţa care verifică legalitatea actului contestat, dar în cazul suspendării textul legii cere ca împrejurările de fapt şi de drept să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
„Paguba iminentă”, cea de-a doua condiţie cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definită în art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, republicată, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Din probele administrate rezultă şi îndeplinirea condiţiei „pagubei iminente” pentru că prin executarea actului administrativ s-ar produce reclamantului un prejudiciu material viitor şi previzibil şi nu este necesară îndeplinirea şi a condiţiei privind perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice.
Referitor la critica din motivele de recurs ce vizează inaplicabilitatea Recomandării R/89/8 a Comitetului de Miniştri şi Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului de Miniştrii din cadrul Consiliului Europei se constată că acestea sunt nefondate.
Instanţa de fond a făcut, în mod corect, referiri la acestea pentru că ele recomandă luarea de măsuri provizorii în cazul în care executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, astfel încât executarea deciziilor administrative să ţină seama de interesele şi drepturile persoanelor particulare.
Însă, aceste referiri au fost precedate de o analiză a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, care dau posibilitatea suspendării unui act administrativ în măsura în care se dovedesc cele două condiţii cumulativ.
Mai mult, la dosar s-a depus şi dovada soluţionării acţiunii în anulare de către instanţa de fond şi prin sentinţa civilă nr. 230 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea reclamantului, a fost anulat Ordinul din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi deciziile nr. 1849 din 8 septembrie 2009 şi nr. 6409 din 31 august 2009 emise ale Inspectoratului Şcolar Judeţean D. a fost dispusă reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi a obligat pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean D. la plata de drepturi salariale începând cu 30 septembrie 2009 şi până la reintegrarea efectivă.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împotriva încheierii din 07 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4661/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4668/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
