ICCJ. Decizia nr. 4719/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4719/2010
Dosar nr. 1469/35/2007
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 mai 2007, şi completată la 11 septembrie 2007, reclamanta Episcopia R.U. cu R.G.C. din Oradea a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Local al comunei B., judeţul Bihor, primarul şi secretarul comunei B., să se dispună anularea hotărârilor nr. A din 18 mai 2001 şi nr. B din 18 mai 2001 şi nr. C din 30 mai 2003 adoptate de Consiliul local al comunei B. şi poziţia K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 privind inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei B. şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata de despăgubiri în sumă de 5 miliarde ROL.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele administrative contestate a fost nelegal atestat dreptul de proprietate al comunei B. pentru terenul intravilan care este proprietatea sa, conform Cărţii Funciare nr. A. şi registrelor cadastrale.
Pârâtul Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, cu motivarea că aceasta a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii acţiunii prin încheierea din 14 aprilie 2008, reţinând că Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 a fost publicată în numărul bis al Monitorului Oficial al României nr. 671/10.09.2002, partea I, care nu s-a difuzat public, astfel că termenul pentru formularea acţiunii în cazul reclamantei nu poate fi calculat de la data publicării actului atacat, dat fiind că, prin publicarea efectuată nu s-a asigurat şi cunoaşterea conţinutului acestuia de către persoanele interesate.
Aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţa nr. 266/CA/2009 - PI din 18 decembrie 2009, prin care a respins acţiunea formulată de reclamantă.
Hotărând astfel, instanţa de fond a avut în vedere că data emiterii actelor administrative contestate, dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenurilor indicate în acţiune nu era constituit şi intabulat, astfel că nu există temei pentru admiterea acţiunii în anulare.
Din acest motiv, s-a considerat că nici emitenţilor actelor şi nici beneficiarului acestora nu li se poate opune o situaţie juridică intervenită după momentul întocmirii hotărârilor deduse judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Episcopia R.U. cu R.G.C., solicitând în principal casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, iar în subsidiar, modificarea sentinţei, în sensul admiterii acţiunii şi pe cale de consecinţă, anularea poziţiei K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 şi a hotărârilor nr. A din 18 mai 2001 şi nr. C din 30 mai 2003 ale Consiliului Local al comunei B. şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata de despăgubiri în sumă de 9.879.925 RON.
Recurenta a criticat hotărârea instanţei de fond în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii şi este rezultatul interpretării greşite a actelor juridice atacate şi a prevederilor legale incidente în cauză.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanţa de fond nu a analizat legalitatea actelor administrative atacate în raport de situaţia juridică a terenurilor proprietatea recurentei, astfel cum aceasta a fost stabilită prin sentinţele civile nr. 2222/2002 şi nr. 277/2004 pronunţate de Judecătoria Beiuş şi decizia civilă nr. 776/2005 - R pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
Faţă de aceste hotărâri judecătoreşti, s-a susţinut că instanţa de fond a înlăturat fără temei dovezile administrate cu privire la inscripţiile operate în CF nr. A, din care rezultă situaţia abuzivă conturată de către Primăria comunei B., prin înfiinţarea colilor de CF X, Y, Z, V direct în favoarea Statului Român, din interesul trecerii lor ulterior în domeniul public al comunei, cu încălcarea dreptului de proprietate al recurentei.
Intimatul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile privind tardivitatea plângerii prealabile şi tardivitatea acţiunii, excepţii care nu pot fi examinate în recurs, întrucât au fost respinse de Curtea de Apel Oradea prin încheierea din 14 aprilie 2008, împotriva căreia nu s-a formulat recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin Anexa nr. 24 la H.G. nr. 970/2002 a fost aprobat inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei B., judeţul Bihor şi la poziţia K a fost atestat dreptul de proprietate al comunei pentru terenul intravilan S.V. topo nr. r din CF nr. P - 8,5 ha, topo nr. j din CF nr. X - 157 m.p., topo nr. g din CF nr. Z - 1,5 ha, topo nr. t din CF nr. X - 3 ha, CF nr. W topo nr. H - 65 m.p., nr. s - 104 m.p., nr. q - 43 m.p., nr. u - 94 m.p., nr. i - 101 m.p., nr. k - 4.200 m.p., nr. o - 4.988 m.p. şi nr. e - 90 m.p.
Dreptul de proprietate al comunei asupra acestui teren a fost atestat în baza hotărârii nr. A din 18 mai 2001 adoptată de Consiliul Local al comunei B.
Toate suprafeţele de teren cuprinse la poziţia K din Anexa nr. 24 a Hotărârii Guvernului nr. 970/2002 au fost identificate cu ocazia efectuării raportului de expertiză topografică încuviinţată de instanţa de fond şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, s-a stabilit că acestea sunt cuprinse în titlurile de proprietate eliberate reclamantei.
Concluzia instanţei de fond privind legalitatea actelor administrative contestate, cu motivarea că sunt anterioare celor prin care a fost reconstituit sau constituit dreptul de proprietate al reclamantei nu este rezultatul examinării tuturor probelor administrate în cauză şi a apărărilor formulate de părţi.
Astfel, se reţine că pentru stabilirea situaţiei juridice a terenului se impunea ca pârâtul Consiliului Local al comunei B. să depună documentaţiile în baza cărora au fost adoptate hotărârile nr. A din 18 mai 2001 şi nr. C din 30 mai 2003, spre a se verifica susţinerea că titlul său asupra terenului este anterior celui invocat de reclamantă pentru valorificarea dreptului de proprietate.
De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere concluziile expertizei topografice şi în mod neîntemeiat a respins obiecţiunile formulate de părţi, deşi răspunsul la acestea era util cauzei, cu atât mai mult cu cât expertul a omis să se pronunţe asupra tuturor obiectivelor încuviinţate prin încheierea din 2 iunie 2008.
Situaţia cadastrală a fost reţinută de instanţa de fond pe baza unei analize sumare a evidenţelor înregistrate în cartea funciară, fără a fi fost avute în vedere modificările intervenite în urma pronunţării sentinţelor civile nr. 2222/2002 şi nr. 277/2004 pronunţate de Judecătoria Beiuş şi decizia civilă nr. 776/2005 - R pronunţată de Curtea de Apel Oradea.
În consecinţă, hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică şi urmează a fi casată, fiind necesară rejudecarea cauzei în vederea lămuririi situaţiei juridice a terenului de la poziţia K din Anexa nr. 24 din H.G. nr. 970/2002.
În acest sens, urmează a fi avute în vedere şi înscrisurile depuse de recurentă ca acte noi în recurs şi se va aprecia dacă se impune suplimentarea probatoriului necesar pentru exercitarea controlului de legalitate a actelor administrative contestate prin acţiune.
Faţă de motivele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Episcopia R.U. cu R.G.C. împotriva sentinţei nr. 266/CA/2009 - P.I. din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4717/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4723/2010. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
