ICCJ. Decizia nr. 4726/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4726/2010
Dosar nr. 7810/2/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 august 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtului P.V. de colaborator al securităţii, conform dispoziţiilor art. 2 lit. b) Teza IV din O.U.G. nr. 24/2008.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, potrivit Notei de constatare din 15 octombrie 2008, pârâtul a fost recrutat, în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 8 iunie 1977, cu numele conspirativ „D”.
Reclamantul a mai arătat că, în această calitate, pârâtul a înlesnit culegerea de informaţii de către organele de securitate prin punerea la dispoziţie a locuinţei sale pentru asigurarea confidenţialităţii, şi a semnat la data de 8 iunie 1977 angajamentul de colaborare, iar această colaborare a durat o perioadă de 8 ani.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1128 din 4 martie 2010, prin care a admis acţiunea şi a constatat că pârâtul P.V. a avut calitatea de colaborator al securităţii, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut pe baza notei de constatare din 15 octombrie 2008 că pârâtul a fost recrutat în calitate de gazdă a casei de întâlniri la data de 8 iunie 1977, cu numele conspirativ „D”.
În baza angajamentului olograf, pârâtul a pus la dispoziţia organelor de securitate locuinţa sa, cu intenţia de a sprijini activitatea acestora şi asigurând confidenţialitatea faptului respectiv.
Ca urmare a punerii locuinţei la dispoziţia organelor de securitate, aceasta a fost folosită efectiv ca loc de întâlnire cu sursele securităţii, conform notelor raport depuse la dosar şi prin aceasta, pârâtul a înlesnit culegerea de informaţii de către organele de securitate, ceea ce determină existenţa calităţii sale de colaborator al securităţii, conform dispoziţiilor art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamant.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a apreciat în mod greşit ca fiind îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, deşi la dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă că la domiciliul său au fost culese informaţii de la colaboratorii fostei securităţi şi că aceste informaţii au fost de natură a leza drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
De asemenea, recurentul a arătat că în mod incorect instanţa de fond a înlăturat apărările formulate prin întâmpinare şi prin care a precizat că, fiind invocată siguranţa traseului prezidenţial, nu a avut nici o posibilitate de a nu permite accesul organelor de securitate în vederea verificării locuinţei. Din acelaşi considerent, s-a apreciat ca fiind tendenţioasă concluzia instanţei de fond privind punerea deliberativă a locuinţei la dispoziţia organelor de securitate, deşi nu există nici o dovadă în acest sens.
În privinţa tabelului cuprins în Anexa nr. 6 pentru eventualele persoane introduse în domiciliul său, recurentul a susţinut că nu reprezintă un document valabil care să probeze faptul că în locuinţa sa au fost introduse persoane de la care s-au cules informaţii, deoarece nu au fost completate rubricile importante, respectiv „data introducerii” şi „observaţii”.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. , Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a admis în mod corect acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în legătură cu activitatea recurentului P.V., care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane prin punerea voluntară la dispoziţia organelor de securitate a locuinţei sale, ceea ce corespunde ipotezei juridice prevăzute de art. 2 lit. b) Teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calităţii acestuia de colaborator al securităţii.
Conform actului normativ susmenţionat, colaborator al securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai securităţii, coordonau activitatea informatorilor.
Recurentul - pârât a fost recrutat în calitate de gazdă pentru casă de întâlnire, semnând un angajament la data de 8 iunie 1977, prin care şi-a dat consimţământul ca în locuinţa lui să aibă loc întâlniri ale organelor securităţii statului cu diverse persoane şi i s-a atribuit un nume conspirativ „D.”.
Înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă, prin punerea la dispoziţia organelor de securitate a locuinţei deţinute de recurent a fost confirmată atât prin existenţa angajamentului, cât şi prin consemnările ofiţerilor de securitate pe parcursul celor 8 ani de colaborare.
Instanţa de fond a analizat toate probele administrate în cauză şi a respins întemeiat apărările formulate prin întâmpinare de recurentul - pârât, reţinând că existenţa acestei forme de colaborare nu este condiţionată de culegerea unor informaţii de o anumită natură.
De asemenea, au fost corect respinse apărările prin care s-a invocat imposibilitatea de a se refuza verificarea locuinţei pentru siguranţa traseului prezidenţial, deoarece se referă la o situaţie de fapt nedovedită şi care este diferită de aceea în care s-a aflat recurentul, astfel cum rezultă din documentele care alcătuiesc dosarul de reţea nr. R. 226654. Conţinutul acestor documente infirmă susţinerile recurentului, deoarece nu se referă la activităţile de verificare menţionate, vizând dimpotrivă punerea efectivă a locuinţei la dispoziţia organelor de securitate şi asigurarea condiţiilor optime de întâlnire cu reţeaua informativă.
Faţă de definiţia legală dată calităţii de colaborator al securităţii prin dispoziţiile art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, instanţa de fond a constatat corect că, pentru reţinerea calităţii de gazdă a unei case de întâlniri nu trebuie dovedit că sursele introduse în locuinţa respectivă au furnizat informaţii care să se refere la atitudini sau activităţi îndreptate împotriva regimului şi nici nu este relevant dacă organele de securitate au introdus sau nu informatori în acea locuinţă.
Din acest considerent, vor fi respinse ca neîntemeiate apărările din recurs privind nevalabilitatea tabelului cuprins în Anexa nr. 6 cu privire la persoanele introduse în locuinţa pusă de recurent la dispoziţia organelor de securitate.
Recurentul a contestat neîntemeiat şi caracterul deliberat şi conştient al activităţii sale de a pune locuinţa sa la dispoziţia organelor de securitate, deşi acesta rezultă în mod neechivoc din angajamentul olograf dat la 8 iunie 1977 şi avut în vedere de instanţa de fond ca argument pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. b) Teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de care sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.V. împotriva sentinţei nr. 1128 din 4 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4724/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4728/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
