ICCJ. Decizia nr. 4723/2010. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4723/2010
Dosar nr. 6587/2/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 782 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a hotărât respingerea acţiunii prin care reclamanta SC I. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea Ordonanţei C.N.V.M. din 11 martie 2009 şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordonanţa C.N.V.M. din 11 martie 2009 s-a dispus sancţionarea reclamantei SC I. SRL Zimnicea cu amendă de 0,5% (7.800 RON) din capitalul social vărsat la Oficiul Registrului Comerţului, reţinându-se nerespectarea dispoziţiilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, prin nedepunerea documentaţiei aferente ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA Zimnicea la C.N.V.M., în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea Ordonanţei din 18 noiembrie 2008.
Instanţa de fond a mai constatat că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta nu a contestat existenţa faptei reţinută prin decizia C.N.V.M. nr. 142 din 11 martie 2009, iar cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu a făcut dovada unei cauze care să înlăture caracterul contravenţional al acesteia.
De asemenea, s-a mai reţinut că, în cauză, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, pentru a se putea dispune suspendarea executării Ordonanţei C.N.V.M. din 11 martie 2009 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 782 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC I. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurenta-pârâtă a arătat, în esenţă, următoarele:
Astfel, susţine recurenta-reclamantă că deşi a întreprins toate demersurile în vederea efectuării ofertei publice obligatorii aşa cum rezultă şi din corespondenţa purtată cu C.N.V.M., dosarul fiind constituit de către S.K.S., singurul document lipsă fiind scrisoarea de garanţie bancară, a fost sancţionată cu amendă în mod nejustificat fără a se ţine cont de faptul că a fost împiedicată în îndeplinirea obligaţiei de împrejurări mai presus de voinţa sa, respectiv de greutăţile întâmpinate în obţinerea scrisorii de garanţie bancară, cu toate demersurile făcute la o serie de bănci pentru obţinerea acesteia, şi care s-au concretizat doar în analize sau promisiuni de rezolvare.
Mai arată recurenta-reclamantă că, în prezent, nu mai este obligată la derularea ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA, deoarece în cursul lunii aprilie 2009 a fost nevoită să înstrăineze 13% din pachetul de acţiuni, tocmai datorită imposibilităţii de obţinere a scrisorii de garanţie bancară, astfel încât, mai deţine, împreună cu SC I. SRL, societate cu care acţionează în mod concertat, 30% din capitalul social al acestei societăţi, aşadar, sub pragul de 33% de la care intervine obligativitatea derulării ofertei publice de preluare.
Mai susţine recurenta-reclamantă că, în perioada în care a deţinut peste 33% din capitalul social al SC Z. SA, a respectat legea, neabuzând de poziţia de control, prin autosuspendarea drepturilor de vot la toate acţiunile care depăşeau poziţia de control - 33% invocate de C.N.V.M. în aplicarea sancţiunii. În acest sens, arată recurenta-reclamantă că, din documentele depuse de societatea SC Z. SA Zimnicea la C.N.V.M., respectiv procesele-verbale ale Adunării Generale a Acţionarilor şi hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor rezultă clar că nu a exercitat drepturile de vot peste pragul de 33% şi nu ca urmare a unei decizii C.N.V.M., ci din propria iniţiativă respectând litera şi spiritul Legii nr. 297/2004.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor şi de probele administrate în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că recursul este nefondate şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată, în primul rând, că prin criticile de recurs formulate, recurenta-reclamantă se rezumă, cu mici nuanţe, la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, aşa încât nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului în considerentele respectivei hotărâri ci îşi va limita analiza doar la criticile care se circumscriu unor motive de recurs, în condiţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 „o persoană care urmare a achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat, deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri”.
Respectivele dispoziţii legale au devenit incidente în cazul recurentei-reclamante, în urma tranzacţiei realizate pe B.V.B. în data de 27 iunie 2008, când, în calitate de acţionar al SC Z. SA, a achiziţionat un nr. de 1.394.900 acţiuni, ajungând, astfel să deţină un nr. de 1.792.523 acţiuni, reprezentând 37,129 % din capitalul social al respectivei societăţi comerciale.
Dat fiind faptul că recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor imperative ale art. 203 din Legea nr. 297/2004, dar nici obligaţia impusă prin Ordonanţa C.N.V.M. din 18 noiembrie 2008, respectiv depunerea în termen de 15 zile lucrătoare a documentaţiei aferentei ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA Zimnicea, prin Ordonanţa din 11 martie 2009 C.N.V.M. a aplicat acesteia o amendă de 0,5% (7.800 RON) din capitalul social vărsat la Oficiul Registrului Comerţului.
Raportând criticile recurentei-reclamante la situaţia de fapt expusă, de altfel necontestată în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată netemeinicia respectivelor critici, reţinând că în mod corect judecătorul fondului a apreciat că reclamanta nu a dovedit incidenţa în cauză a vreunui cauze de natură a înlătura caracterul contravenţional al faptei.
Astfel, faptul invocat, în acest sens de recurenta-reclamantă, respectiv greutăţile întâmpinate în obţinerea unei scrisori de garanţie bancară, nu poate fi reţinut, cu atât mai mult cu cât pentru fapta în raport de care s-a aplicat sancţiunea contravenţională contestată, la 11 martie 2009, săvârşită în urma unei tranzacţii efectuate la 27 iunie 2008, fusese notificată, în prealabil, de către C.N.V.M., în legătură cu obligaţiile legale ce-i incumbă în urma respectivei tranzacţii, la data de 07 iulie 2008.
Chiar dacă prin adresa din 29 octombrie 2008, recurenta-reclamantă a informat intimata-pârâtă că a iniţiat procedura pentru derularea ofertei publice de preluare obligatorii, singurul document lipsă fiind scrisoarea de garanţie bancară, acest fapt nu este de natură a conduce la înlăturarea răspunderii recurentei-reclamante care a manifestat pasivitate în efectuarea unor demersuri constante în vederea îndeplinirii obligaţiei legale impuse de art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, care fără îndoială este o obligaţie de rezultat şi nu de diligenţă.
Aceeaşi atitudine pasivă, în executarea obligaţiei legale, poate fi reţinută în persoana recurentei-reclamante şi ulterior sancţionării sale cu avertisment prin Ordonanţa din 18 noiembrie 2008 a C.N.V.M. prin care s-a dispus şi ca societatea sancţionată să depună în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea actului sancţionator, documentaţia aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC Z. SA Zimnicea, în caz contrar urmând a fi sancţionată cu amendă între 0,5-5% din capitalul social vărsat.
Prin urmare susţinerile privind dificultăţile întâmpinate în obţinerea scrisorii de garanţie bancară nu pot fi reţinute pentru înlăturarea caracterului sancţionator al faptei reţinute în sarcina sa, cum în mod corect a apreciat şi instanţa de fond.
Nu are relevanţă nici faptul că în prezent recurenta-reclamantă prin înstrăinarea, unui nr. de 672.600 de acţiuni, reprezentând 13,93% din capitalul social al SC Z. SA Zimnicea, deţine sub 33% din drepturile de vot, în condiţiile în care temeinicia şi legalitatea aplicării unei sancţiuni nu se apreciază în raport de dispoziţiile legale şi circumstanţele de fapt intervenite ulterior aplicării sancţiunii contravenţionale; faptul că în prezent recurenta-reclamantă nu se mai află sub incidenţa dispoziţiilor art. 203 nu este de natură a o exonera pe aceasta, în raport de faptele săvârşite în perioada când îi cădea în sarcină respectiva obligaţie legală.
Totodată nu are relevanţă nici faptul că recurenta-reclamantă ar fi renunţat la exercitarea dreptului de vot ce depăşea 33% din capitalul social al SC Z. SA Zimnicea, în condiţiile în care aceasta nu a făcut altceva de cât să se conformeze unei alte dispoziţii legale, respectiv art. 203 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
Totodată, Înalta Curte constată că, în raport de circumstanţele cauzei, în mod corect instanţa de fond a apreciat că, cererea de suspendare a executării deciziei C.N.V.M. nr. 142 din 11 martie 2009, nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, Înalta Curte constatând că nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate de Curtea de Apel, întrucât, în mod corect instanţa de fond a constatat legalitatea deciziilor nr. 142 din 11 martie 2009 privind sancţionarea societăţii recurente, pentru încălcarea prevederilor art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, urmează a înlătura toate criticile formulate de recurentă-reclamantă, a cărei justificare a faptei sancţionate nu poate fi primită.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că, în raport cu probele administrate în cauză, soluţia de respingere a cererii reclamantei, pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală, motiv pentru care urmează a fi înlăturate toate criticile formulate de recurenta-reclamantă.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, recursul urmează a fi respins, ca nefondate, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I. SRL Zimnicea împotriva sentinţei nr. 782 din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4719/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4724/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
