ICCJ. Decizia nr. 4729/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4729/2010
Dosar nr. 1996/33/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 12 noiembrie 2009, reclamantul P.P. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, solicitând obligarea pârâţilor la plata ajutoarelor prevăzute de O.G. nr. 38/2003 la care este îndreptăţit în urma încetării raporturilor de serviciu.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, încetând la data de 23 iunie 2009 raporturile de serviciu cu pârâtul, prin pensionare, a solicitat plata ajutoarelor prevăzute de art. 27 pct. 1 lit. g) din O.G. nr. 38/2003 - egal cu 20 de salarii - şi respectiv, de art. 27 pct. 2 din ordonanţă - egal cu 2 salarii de bază nete, pârâtul refuzând plata drepturilor băneşti cuvenite.
Prin sentinţa civilă nr. 80 din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a admis acţiunea faţă de celălalt pârât, Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, pe care l-a obligat să plătească în favoarea reclamantului ajutoarele prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. g) şi art. 27 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, potrivit actului normativ susmenţionat, la încetarea raporturilor de serviciu cu drept la pensie, poliţiştii beneficiază pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă, de un ajutor stabilit în funcţie de salariul de bază.
De asemenea, dacă încetarea activităţii a intervenit înainte de împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de reglementările în vigoare, poliţiştii mai beneficiază pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de un ajutor egal cu două salarii de bază nete.
Or, a constatat instanţa, reclamantul îndeplineşte aceste condiţii, refuzul pârâtului Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Populaţiei de a face plata, motivat de faptul că acordarea drepturilor băneşti pretinse se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, este nejustificat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, înfiinţată în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor prin fuziune a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi a Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor.
Pârâta a criticat hotărârea sub aspectul obligării sale la plata ajutoarelor băneşti către reclamant, în condiţiile în care, conform Legii nr. 500/2002, angajarea cheltuielilor bugetare se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, iar angajarea şi utilizarea acestora în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.
De asemenea, pârâtul a învederat că a achitat deja reclamantului parte din sumele compensatorii datorate, urmând ca diferenţa să fie plătită odată cu alocarea fondurilor bugetare.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce urmează:
Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a avut calitatea de poliţist la Serviciul Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor Cluj până la data de 8 aprilie 2009, când i-au încetat raporturile de serviciu, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.
Potrivit art. 78 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, dispoziţiile acestui act normativ se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcţionarului public, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislaţia specifică poliţistului.
Întrucât Legea nr. 360/2002 nu cuprinde prevederi speciale în materia competenţei materiale de soluţionare a litigiilor, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora cauzele care privesc raportul de serviciu ale funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Raportat la specificul prezentei cauze, pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze litigiul, trebuie examinat raportul obligaţional dedus judecăţii, sub aspectul identificării rangului autorităţii pârâte - de interes central sau local, căreia i-ar reveni obligaţia legală de plată a drepturilor băneşti solicitate, neavând relevanţă că reclamantul a chemat în judecată autoritatea ierarhic superioară.
Cum raportul de serviciu al reclamantului a fost stabilit cu Serviciul Public Comunitar Judeţean de Evidenţă a Persoanelor Cluj, autoritate constituită la nivel local, cu capacitate juridică administrativă proprie, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) Teza I din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de către Tribunalele administrativ-fiscale.
În consecinţă, Curtea, reţinând că sentinţa a fost pronunţată de o instanţă necompetentă material, va admite recursul, va casa hotărârea şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În raport de soluţia dată recursului, Curtea nu va analiza motivele de recurs invocate de pârâtă ce urmează a fi avute în vedere la rejudecare, de instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva sentinţei nr. 80 din 24 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4728/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4731/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
