ICCJ. Decizia nr. 4937/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4937/2010
Dosar nr. 5667/2/2008
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul T.M.R. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
1) Anularea Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor din 25 iunie 2008 prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa;
2) Obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost emis ordinul nelegal;
3) Reintegrarea reclamantului în funcţia publică deţinută anterior;
4) Obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor să emită ordinul de numire a reclamantului în funcţia publică de inspector şef adjunct al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa;
5) Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 16 mai 2001 a susţinut şi câştigat concursul pentru postul de inspector şef al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa, fiind numit prin Ordinul Preşedintelui autorităţii pârâte din 24 mai 2001 în această funcţie publică pe o perioadă de probă de 3 luni.
Prin Ordinul din 11 septembrie 2001 emis de acelaşi preşedinte, reclamantul a fost definitivat în această funcţie publică de conducere.
La data de 1 septembrie 2006, reclamantul a fost suspendat la cerere din funcţia publică de conducere de director executiv al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa, pentru a beneficia de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor din 1 ianuarie 2006, ca urmare a suspendării reclamantului din funcţie a fost promovată temporar din această funcţie o altă persoană, promovare care a încetat prin Ordinul aceluiaşi emitent din 30 iulie 2007, motivat de faptul că această funcţie nu se mai regăseşte în statul de funcţii aprobat de conducerea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
Ulterior a fost organizat concursul pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de inspector şef adjunct al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa, fiind numită definitiv în funcţia de conducere o altă persoană.
Prin notificarea din 22 mai 2008 Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor i-a comunicat reclamantului preavizul de 30 de zile iar prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor din 25 iunie 2008 reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa.
Reclamantul apreciază că ordinul de eliberare din funcţie este lovit de nulitate absolută. Deşi, temeiul eliberării din funcţia publică a fost reducerea postului ocupat, în realitate, nu a avut loc o reducere a personalului şi nici a postului pretins redus, schimbându-se doar denumirea postului din director executiv, în inspector şef adjunct.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, pe considerentul că reclamantul a formulat acţiunea introductivă direct la instanţa de contencios administrativ, fără a sesiza autoritatea cu o plângere prealabilă în condiţiile legii.
Pârâta a mai susţinut şi că acţiunea este inadmisibilă în raport şi de dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2008.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4129 din 14 noiembrie 2009 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii ca nefondată. A admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea Ordinului din 15 iunie 2008 emis de Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în funcţia publică similară celei deţinute anterior, respectiv aceea de comisar şef adjunct al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa.
Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor băneşti, reprezentând drepturile salariale cuvenite pentru funcţia din care a fost eliberat, inclusiv indexările şi majorările de care reclamantul ar fi beneficiat începând cu data de 30 iunie 2008 şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte îndeplinirea procedurii prealabile s-a reţinut că s-a făcut dovada exercitării acesteia prin înscrisul de la dosar din care rezultă fără echivoc că reclamantul a solicitat Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor revocarea Ordinului din 25 iunie 2008, astfel că a apreciat excepţia prematurităţii acţiunii ca nefondată.
S-a reţinut că este nefondată şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât cererea de chemare în judecată a reclamantului respectă cerinţele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte fondul cauzei instanţa a reţinut că acţiunea este întemeiată, deoarece postul ocupat de reclamant, respectiv acela de director executiv al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa la momentul emiterii ordinului atacat, se regăseşte în noua organigramă al acestui oficiu, însă cu o denumire diferită, aceea de inspector şef adjunct. Din analiza comparativă a fişelor postului celor două posturi s-a reţinut că acestea, în realitate, sunt echivalente, astfel că pârâtul nu a adus argumente şi nu a administrat probe care să ducă la concluzia unei modificări reale şi efective în proporţie de peste 50% a atribuţiilor postului, iar avizarea concursului pentru noua funcţie nu probează, prin ea însăşi, reorganizarea activităţii pârâtei.
Prima instanţă reţine şi faptul că pârâta avea obligaţia, conform art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, să rezerve postul reclamantului pe perioada suspendării raportului de serviciu, cu ocuparea acestuia temporar până la revenirea pe post a reclamantului.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a considerat că Ordinul din 25 iunie 2008 este nelegal, impunându-se anularea acestuia şi reintegrarea reclamantului în funcţia publică de comisar şef adjunct al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa în temeiul art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.
Întrucât pe parcursul procesului au avut loc modificarea denumirii funcţiei cât şi a Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa conform dispoziţiilor art. 7 din H.G. nr. 284/2009, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia publică de comisar şef adjunct al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa, cu obligarea la emiterea unui ordin în acest sens precum şi la plata drepturilor băneşti sub forma drepturilor salariale, în conformitate cu dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 30 iunie 2008 şi până la reintegrarea efectivă.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, următoarele critici sentinţe atacate:
- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că atribuţiile specifice postului de director executiv sunt asemănătoare cu cele ale postului de inspector şef adjunct, deşi la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 748/2007, abrogată ulterior prin H.G. nr. 284/2009, au avut loc modificări de formă, respectiv modificarea denumirii structurii regionale, dar mai ales de fond, prin modificarea atribuţiilor aferente posturilor existente la nivelul instituţiei, atât la nivel central, cât şi la nivel regional şi teritorial în proporţie mai mare de 50%, schimbându-se inclusiv condiţiile specifice de ocupare a funcţiei respective.
Se arată că instanţa, în lipsa unor criterii legale în baza cărora să decidă în privinţa procentajului de peste 50% a modificărilor operate la nivelul atribuţiilor fişelor de post, a ponderii responsabilităţilor care le incumbă, în mod eronat a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, cu atât mai mult cu cât actul administrativ contestat a fost emis în baza dispoziţiilor art. 97 şi 99 din acelaşi act normativ, coroborat cu prevederile H.G. nr. 748/2007.
De asemenea, se susţine că în mod eronat s-a dispus reintegrarea în funcţia similară celei deţinute anterior, respectiv a celei de comisar şef adjunct al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa întrucât nu există echivalenţă în ceea ce priveşte atribuţiile celor două posturi. Mai mult, funcţia pentru care s-a solicitat reintegrarea nu mai există, acţiunea reclamantului fiind lipsită de obiect .
- instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 97 şi 99 din Legea nr. 188/1999, care au reprezentat temeiurile de drept ale eliberării reclamantului din funcţia publică, făcând aprecieri asupra legalităţii ordinului contestat care nu corespund prevederilor menţionate. Se precizează că ordinul contestat şi-a produs pe deplin efectele, determinat fiind de organizarea autorităţii pârâte printr-o hotărâre a Guvernului, act normativ a cărui legalitate nu a fost contestată de către reclamant în prezenta cauză, iar instanţa nu a fost învestită cu analiza acestei hotărâri.
- instanţa de fond în mod greşit a înlăturat apărările cu incidenţă în cauză, care au vizat faptul că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 37/2009, funcţiile de conducere în discuţie nu mai intră sub incidenţa Legii nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare şi concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Se menţionează, în esenţă, că în mod corect s-a apreciat că funcţia în discuţie a fost redenumită prin acte normative succesive însă, din analiza comparativă a atribuţiilor, a reieşit că acestea sunt aceleaşi, fapt ce a determinat admiterea acţiunii.
Se susţine şi faptul că excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată nu poate fi reţinută ca fiind fondată întrucât nu a fost formulată în primul ciclu procesual ci doar în recurs.
Precizează intimatul-reclamant şi faptul că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 97 şi 99 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, în mod corect au fost înlăturate apărările legate de incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 întrucât acestea au fost declarate neconstituţionale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările intimatului - reclamant, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
La emiterea Ordinului din 25 iunie 2008 al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză, s-au avut în vedere dispoziţiile H.G. nr. 748/2007, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, şi prevederile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5), alin. (6), alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată (r 2), privind statutul funcţionarilor publici.
Cum modul de organizare şi funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, a fost stabilit prin H.G. nr. 748/2007, în vigoare la data emiterii ordinului contestat, în raport de aceste dispoziţii se va analiza legalitatea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză, fiind nefondate criticile privind incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009.
Potrivit art. 6 din acest act normativ, structura organizatorică a Autorităţii este prevăzută în Anexa I, în raport de care Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Argeş cuprinde judeţele Argeş, Dâmboviţa, Teleorman, Giurgiu, cu sediul în Municipiul Piteşti.
În conformitate cu art. 7 din acelaşi act normativ Autoritatea are în subordine 12 inspectorate regionale pentru protecţia consumatorilor, ca entităţi cu personalitate juridică, a căror structură organizatorică include oficiile judeţene pentru protecţia consumatorilor şi pe cel al Municipiului Bucureşti, ca entităţi fără personalitate juridică. Inspectoratele regionale pentru protecţia consumatorilor sunt conduse de inspectori şefi, iar oficiile judeţene pentru protecţia consumatorilor se reorganizează prin ordin al preşedintelui Autorităţii, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat, şi sunt coordonate de inspectori şefi adjuncţi.
Potrivit art. 7 alin. (2), (3), (4) din H.G. nr. 748/2007, Inspectoratele Regionale pentru protecţia Consumatorilor sunt conduse de inspectori şefi, având un număr maxim de 690 de posturi, iar Oficiile Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor sunt coordonate de inspectori şefi adjuncţi, cu încadrarea numărului maxim de posturi aprobat ca urmare a reorganizării prin ordin al preşedintelui Autorităţii.
Deci modul de reorganizare a Oficiilor Judeţene pentru Protecţia Consumatorilor reprezintă un atribut al preşedintelui Autorităţii, acestuia revenindu-i competenţa de a stabili şi modul de ocupare a funcţiilor, posturilor prevăzute în organigrama acestor oficii judeţene.
Astfel cum rezultă din prezentarea rezumativă a situaţiei de fapt, pentru postul de inspector şef adjunct al Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa s-a organizat concurs, la care reclamantul nu a participat, împrejurare necontestată.
Având în vedere considerentele expuse, este evident că a avut loc o reorganizare a instituţiei publice, respectiv a Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa, cu atât mai mult cu cât acesta şi-a pierdut şi personalitatea juridică, fiind inclus în subordinea altei autorităţi, respectiv Inspectoratul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Argeş, astfel că în mod corect au fost reţinute prin ordinul contestat dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Pe de altă parte, este necontestat că H.G. nr. 748/2007, privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi ordinul preşedintelui acestei Autorităţi de reorganizare a oficiilor judeţene pentru protecţia consumatorilor nu au constitut obiectul vreunei acţiuni la instanţa de contencios administrativ cu privire la legalitatea lor în tot sau în parte. Prin urmare, cât timp nu a fost contestată legalitatea actului normativ în baza căruia a fost reorganizată Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, criticile privind oportunitatea sau efectivitatea acestei noi organizări nu mai pot fi aduse în discuţie în această cauză, cu atât mai mult cu cât obiectul acesteia este diferit.
Prin urmare, în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond că atribuţiile aferente funcţiei publice de inspector şef adjunct sau modificat mai puţin de 50% faţă de atribuţiile funcţiei de director executiv precum şi faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, în lipsa şi a unor criterii legale şi obiective care să permită analiza comparativă a atribuţiilor fişei postului de director executiv cu cea a inspectorului şef adjunct.
Mai mult, greşit s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de comisar şef adjunct al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa, funcţie considerată similară celei deţinute anterior, fără a se ţine seama de faptul că de la momentul eliberării din funcţie şi până la data pronunţării sentinţei atacate, funcţia de director executiv nu mai exista în statul de funcţii.
Ţinând seama de considerentele expuse, prima instanţă a interpretat şi analizat eronat dispoziţiile legale care au constituit temeiul de drept al emiterii Ordinului din 25 iunie 2008 a cărui anulare se solicită.
Întrucât, aşa cum s-a reţinut a avut loc o reorganizare a activităţii Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Dâmboviţa, fiind redus postul ocupat de reclamant, justificată de modificarea atribuţiilor în proporţie de peste 50%, conform art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, se apreciază că ordinul contestat este legal şi în consecinţă se va respinge acţiunea formulată de reclamant.
Prin urmare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) Teza a I-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentinţa recurată şi pe fond va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei civile 4129 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi pe fond respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4934/2010. Contencios. Luare măsură... | ICCJ. Decizia nr. 4941/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
