ICCJ. Decizia nr. 4941/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4941/2010
Dosar nr. 6207/55/2009
Şedinţa de la 11 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad, reclamantul V.P. a chemat în judecată pe pârâţii D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, D.S.V.S.A. Arad şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti solicitând să se constate: recunoaşterea dreptului reclamantului la despăgubire, în temeiul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificat şi completat prin H.G. nr. 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum şi constatarea calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la despăgubiri, conform H.G. nr. 1415/2004 modificată şi completată prin H.G. nr. 1580/2005; să se constate că pârâta D.A.D.R. Arad a refuzat recunoaşterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligaţiei de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, interpretând în mod greşit prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004 modificate şi completate prin H.G. nr. 1580/2005; obligarea pârâtei D.A.D.R. Arad la respectarea dispoziţiilor H.G. nr. 1415/2004, modificate şi completate prin H.G. nr. 1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la întocmirea documentaţiei, avizarea acesteia conform prevederilor legale şi transmiterea centralizatorului decontului către Direcţia Buget Finanţe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plăţii despăgubirilor către reclamant, sub sancţiunea unor penalităţi pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâţilor D.A.D.R. Arad şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale la plata despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificate şi completate şi ale Ordinului Ministrului Agriculturii nr. 686/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fişei de evaluare, respectiv obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 2.200 RON, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar al animalului bolnav, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificate şi completate şi ale Ordinului Ministerului Agriculturii nr. 686/2003; obligarea pârâţilor la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai 2006 şi până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/rata inflaţiei, aplicabilă la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare reclamantul a arătat că este proprietar de animale, care a suferit pagube în urma lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor din Judeţul Arad. Astfel, în urma analizelor efectuate de către D.S.V.S.A. Arad, cu scopul identificării cabalinelor anemopozitive, s-a constatat faptul că un animal proprietatea reclamantului, cu identificarea 000646A835 precum şi animalele altor persoane din comuna S., judeţul Arad, au fost diagnosticate pozitiv, conform examenului serologic prin ID, pentru diagnosticul B-205, respectiv anemie infecţioasă ecvină. Reclamantului, cât şi celorlalţi proprietari ai animalelor bolnave cu diagnosticul de mai sus, li s-a pus în vedere de către autorităţi, faptul că au obligaţia, conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, să predea animalele, respectiv caii proprietatea acestora, unei comisii constituite în acest scop, în vederea sacrificării acestora, urmând să fie despăgubiţi la o anumită valoare ce se va stabili de către o comisie ce se va constitui în acest scop.
Comisia de evaluare, formată din reprezentanţi ai D.S.V.S.A. Arad, ai D.A.D.R. Arad şi ai Primarului, a întocmit o fişă de evaluare, în baza căruia s-a întocmit un decont cu diferenţa de despăgubiri pe care reclamantul trebuia să le primească. Reclamantul menţionează că odată cu predarea cailor către comisie, a primit o mică sumă de bani, fiind asigurat atât el, cât şi ceilalţi proprietari, de către reprezentanţii statului, că vor primi şi diferenţa de bani.
Ulterior, i s-a comunicat că nu va mai primi nimic, deoarece ar fi vândut caii, iar statul nu îi mai datorează nimic.
Reclamantul susţine că nu a vândut animalul, doar l-a predat în vederea sacrificării la un laborator autorizat, că suma primită a fost derizorie, departe de valoarea reală a animalului, iar cu ocazia predării acestuia, a fost asigurat că actele pe care Ie-a semnat sunt necesare în vederea transportării animalelor la laborator, dreptul său la despăgubiri nefiind afectat în niciun fel, invocând în acest sens dispoziţiile art. 2 şi art. 3 alin. (1), din H.G. nr. 1415/2004 şi art. 26 alin. (6) lit. b) din Ordonanţa nr. 42/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 11231 din 02 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 6207/55/2009 Judecătoria Arad şi-a declinat competenţa materială pentru soluţionarea acţiunii în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
La termenul de judecată din 17 februarie 2010, Curtea de Apel Timişoara a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ în judecarea litigiului, în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la H.G. nr. 1415/2004 şi examinând acţiunea pe excepţie a declinat competenţa materială în favoarea Judecătoriei Arad, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 158, 159 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie cererile de a face şi respectiv de plată a unei sume băneşti în condiţiile H.G. nr. 1415/2004, privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
Instanţa a mai reţinut că, prin dispoziţiile H.G. nr. 1415/2004, nu este prevăzută nici o reglementare privitoare la instanţa competentă în soluţionarea litigiilor legate de aplicarea acestui act normativ şi potrivit legii de organizare judecătorească competenţa materială a instanţei este stabilită numai prin lege.
Aşa fiind, instanţa reţine că în temeiul art. 1 alin. (1) C. proc. civ. competenţa materială de soluţionare a cauzei revine instanţei cu competenţa generală, respectiv judecătoriei şi nu instanţei de contencios administrativ.
La rândul său, Judecătoria Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 11231 din 2 decembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 6207/55/2009 irevocabilă prin nerecurare şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Timişoara reţinând că cererea reclamantului are ca obiect recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită la plata despăgubirilor precum şi întocmirea documentaţiei aferente cu consecinţa plăţii despăgubirilor în temeiul H.G. nr. 1415/2004. Recunoaşterea de către pârâţi a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la despăgubiri presupune emiterea unei documentaţii administrative în temeiul H.G. nr. 1415/2004.
Constatând că între Judecătoria Arad şi Curtea de Apel Timişoara s-a ivit un conflict negativ de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 3312 din 7 aprilie 2010 Judecătoria Arad a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea emiterii unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie statuând asupra conflictului negativ de competenţă apreciază că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 20 C. proc. civ.
Se constată faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie refuzul privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, conform procedurii instituite prin H.G. nr. 1415/2004 şi prin Norma metodologică privind finanţarea cheltuielilor pentru acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, publicată în M. Of. nr. 837/10.09.2004.
H.G. nr. 1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor a fost modificată prin H.G. nr. 1580/2005, iar ulterior a fost abrogată prin H.G. nr. 1214/2009.
Refuzul nejustificat în ceea ce priveşte soluţionarea cererii reclamantului se apreciază în raport de dispoziţiile legale incidente la momentul exprimării acestuia, acestea fiind cele ale H.G. nr. 1415/2004 cu modificările ulterioare şi Norma metodologică menţionată anterior.
Potrivit art. 3 alin. (1) din actul normativ menţionat „Beneficiază de despăgubiri, potrivit legii, persoanele juridice şi persoanele fizice proprietare de animale, în cazul în care animalele sunt deţinute cu respectarea normelor legale în vigoare cu referire la declararea şi înregistrarea obligatorie în registrul agricol, care au suferit pagube în cazul aplicării acţiunilor de importanţă deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1”.
Conform art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ „Despăgubirile se acordă în baza documentaţiei întocmite de D.S.V.S.A. judeţeană, respectiv a Municipiului Bucureşti, avizată de D.A.D.R. judeţeană, respectiv a Municipiului Bucureşti iar potrivit art. 4 alin. (1) „Plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, la titlul „Transferuri";, alin. (40).52 ";Despăgubiri pentru animale sacrificate în vederea prevenirii şi combaterii epizootiilor";, la valoarea de înlocuire la preţul pieţei a animalului tăiat, ucis sau altfel afectat, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar, la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarelor de boală, ca măsură pentru eradicarea bolilor transmisibile ale animalelor”.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Norma metodologică „după aprobarea de către Ministerul Finanţelor Publice a creditelor bugetare necesare pentru plata despăgubirilor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale va vira în contul D.A.D.R. judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti, sumele respective pentru plata deconturilor”.
În raport de dispoziţiile legale menţionate rezultă cu certitudine că efectuarea plăţilor privind despăgubirile solicitate de reclamant se face de D.A.D.R. Arad.
În cauză competenţa materială şi teritorială se stabileşte în funcţie de dispoziţiile art. 10 alin. (1) Teza I şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că litigiile privind actele administrative ale autorităţilor publice locale se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ fiscale de la domiciliul reclamantului.
Cum pârâta din raportul juridic obligaţional se încadrează în categoria autorităţilor publice locale, rezultă că revine competenţa de soluţionare a cauzei Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de prevederile legale menţionate. Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe V.P., D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, D.S.V.S.A. Arad şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4937/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4944/2010. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
