ICCJ. Decizia nr. 4944/2010. Contencios. Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4944/2010
Dosar nr. 7709/3/2009
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea formulată, reclamantul R.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare anularea deciziei Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 2302 din 8 decembrie 2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la 25 noiembrie 2008 prin intermediar S.C.I. SA a depus la pârâtă adresa nr. DD din aceeaşi dată prin care solicita autorizarea documentaţiei de ofertă publică de preluare obligatorie a acţiunilor aflate în circulaţie emise de SC A.J. SA.
Reclamantul a susţinut că preţul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor emise de SC A.J. SA trebuia determinat potrivit disp. art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi art. 68 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunilor cu valori mobiliare.
Prin decizia contestată, susţine reclamantul, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a reţinut în mod eronat că preţul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor aflate în circulaţie emise de SC A.J. SA, iniţiată de către R.P. va fi stabilit conform art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, iar la întocmirea raportului de evaluare, evaluatorul independent va lua în considerare ultima situaţie financiară a SC A.J. SA care nu poate fi anterioară datei de 30 iunie 2008.
Reclamantul a mai arătat că argumentele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare sunt eronate întrucât preţul în cadrul ofertelor publice de preluare obligatorie a acţiunilor societăţilor admise la tranzacţionarea pe piaţa reglementată se determină potrivit art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 coroborate cu art. 68 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, din aceste texte reieşind că preţul este determinat conform unor norme exprese şi de strictă interpretare.
Astfel, în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC A.J. SA s-a făcut dovada la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a încadrării în situaţia descrisă de art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 prin transmiterea declaraţiei privind numărul de acţiuni deţinute şi preţul la care acestea au fost dobândite, document din care rezultă că acţiunile au fost achiziţionate de către ofertant în mod legal în ultimele 12 luni anterioare datei de depăşire a poziţiei de control şi că ofertantul a îndeplinit condiţia suficientă şi obligatorie prev. la art. 204 alin. (1) din Legea nr. 197/2004 pentru determinarea preţului ofertei. Această condiţie se referă la faptul că dobândirea de acţiuni trebuie să se efectueze în termenul de 12 luni anterior datei de depunere la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a documentaţiei, fapt de altfel recunoscut şi de către comisie în decizia de respingere a contestaţiei.
Reclamantul a mai susţinut că este obligatorie atât pentru Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare cât şi pentru ofertant iniţierea de către ofertant şi autorizarea de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor emise de către SC A.J. SA la preţul cel mai mare plătit de ofertant în perioada de 12 luni, anterioară datei de depunere la pârâtă a documentaţiei de ofertă publică, respectiv la preţul de ofertă indicat de către ofertant prin declaraţia de preţ depusă la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare în plic sigilat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată arătând că în speţa dedusă judecăţii Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a făcut aplicarea disp. art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 conform cărora preţul oferit în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie va fi stabilit de un evaluator independent cu luarea în considerare a valorilor enumerate în cuprinsul acestui art.
Pârâta a arătat că această măsură a fost dispusă pentru asigurarea unui preţ corect şi echitabil al ofertei publice de preluare obligatorie, măsura dispusă necontravenind Legii nr. 297/2004.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 3651 din 3 noiembrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul R.P., în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 2302 din 08 decembrie 2008 emisă de pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, s-a instituit în sarcina reclamantului obligaţia ca preţul în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA, iniţiată de acesta, să fie stabilit conform disp. art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, la întocmirea raportului de evaluare, evaluatorul independent urmând să ia în considerare ultima situaţie financiară a SC A.J. SA care nu va fi anterioară datei de 30 iunie 2008.
Potrivit disp. art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, o persoană care în urma achiziţiilor sale sau ale persoanelor cu care acţionează în mod concertat deţine mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăţi comerciale este obligată să lanseze oferta publică adresată tuturor deţinătorilor de valori mobiliare şi având ca obiect toate deţinerile acestora, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei deţineri.
Autoritatea pârâtă are potrivit competenţelor stabilite de legiuitor posibilitatea de a aprecia asupra unei alte modalităţi de stabilire a preţului în cadrul unei oferte publice de preluare obligatorie, decât cea prevăzută de disp. art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, singura obligaţie ce îi revine fiind aceea de a respecta criteriile prevăzute de aceste dispoziţii, precum şi de a indica existenţa unor împrejurări potrivit art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 de natură să influenţeze corectitudinea modului de stabilire a preţului.
Instanţa de fond a apreciat că susţinerile reclamantului potrivit cărora în mod nelegal pârâta a stabilit o altă modalitate de determinare a preţului din oferta publică de preluare obligatorie pe care a iniţiat-o sunt neîntemeiate, în condiţiile în care pârâtei i s-a comunicat chiar de către reclamantul ofertant că nu are cunoştinţă despre structura acţionariatului A.C.C., societate cu care acţiona concertat în privinţa societăţii SC A.J. SA, deţinerile cumulate ale acestora atingând pragul de 80,62% din capitalul social al SC A.J. SA.
Instanţa de fond a constatat că în mod legal pârâta a decis stabilirea preţului în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA iniţiată de către reclamant conform art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare cu luarea în considerare a ultimei situaţii financiare a acestei societăţi care nu poate fi anterioară datei de 30 iunie 2008.
Susţinerea contestatorului potrivit căreia înregistrarea documentului de ofertă publică de preluare obligatorie a acţiunilor emise de SC A.J. SA de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare echivalează cu acceptarea condiţiilor transmise de către reclamant nu a fost primită instanţa de fond, avându-se în vedere dispoziţiile art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, reclamantului revenindu-i obligaţia de a proceda la iniţierea ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA în condiţiile în care deţinea peste 33% din capitalul social al acesteia.
Nici argumentul referitor la faptul că prin dispoziţiile art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 se reglementează prin legislaţie secundară situaţii în care un text dintr-un act normativ superior (art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004) nu se aplică, nu a fost reţinut, dispoziţiile art. 68 alin. (3) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 detaliind excepţiile prevăzute de art. 204 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, potrivit art. 7 din Statutul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002, modificată şi republicată care permite acestei autorităţi publice adoptarea unor acte administrative individuale în vederea punerii în executare a legii.
3. Recursul declarat de R.P.
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul R.P. a declarat recurs, invocând generic prevederile art. 304 şi urm. C. proc. civ.
Recurentul nu şi-a structurat criticile formulate în motive de recurs dar, din modul cum au fost expuse, rezultă că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte:
a) soluţia adoptată nu este motivată;
b) nu s-a soluţionat cererea de suspendare;
c) au fost ignorate prevederile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004;
d) nu s-a observat că art. 68 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 contravine unui act normativ cu forţă juridică superioară, respectiv Legii nr. 297/2004;
e) nu a fost sancţionat procedeul autorităţii de a soluţiona numai contestaţia formulată de S.C.I. SA, precum şi refuzul de a i se comunica decizia adoptată;
f) nu s-a acordat semnificaţia cuvenită faptului că Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a înregistrat adresa la care au fost anexate documentele de ofertă publică.
4. Apărările formulate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 octombrie 2010 intimata Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că soluţia administrativă pe care a dispus-o s-a fundamentat pe posibilitatea pe care i-o conferă prevederea cuprinsă la art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, în sensul stabilirii preţului în cadrul ofertei publice obligatorii conform art. 68 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2006, respectiv de către un evaluator independent înregistrat la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Intimata a indicat, în concret, că situaţia financiară a societăţii comerciale a fost argumentul decisiv.
În cuprinsul aceleiaşi întâmpinări, intimata a precizat că prin adresa înregistrată la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sub nr. FF din 28 mai 2010 S.C.I. SA a depus documentele aferente ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA iar prin decizia nr. 747 din 08 iunie 2010 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a societăţii respective, iniţiată de recurentul-reclamant R.P.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ decizia nr. 2302 din 8 decembrie 2008, prin care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a dispus ca preţul ofertei publice de preluare obligatorie a SC A.J. SA să fie stabilit conform prevederilor art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, de către un evaluator independent care va lua în considerare ultima situaţie financiară a societăţii, care nu poate fi anterioară datei de 30 iunie 2008.
În perioada derulării procedurii administrative analizate, SC A.J. SA era o societate comercială ale cărei acţiuni se tranzacţionau pe piaţa Rasdaq, utilizând sistemul tehnic pus la dispoziţie de Bursa de Valori Bucureşti iar recurentul-reclamant a ajuns să deţină 39,95% din capitalul social al acesteia, în urma şedinţei de tranzacţionare din data de 3 octombrie 2008.
În aceste condiţii, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare l-a notificat cu privire la incidenţa prevederilor art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, potrivit cărora avea obligaţia de a derula o ofertă publică de preluare, ca urmare a achiziţiilor prin care a depăşit pragul de 33% din drepturile de vot asupra SC A.J. SA.
Analizând documentaţia de ofertă publică de preluare obligatorie a acţiunilor aflate în circulaţie, emise de societatea comercială în discuţie, intimata Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a stabilit ca preţul de achiziţie a acţiunilor să se stabilească în modalitatea expusă în partea introductivă a acestor considerente, iar nu potrivit art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.
Această soluţie administrativă, considerată legală de către instanţa de fond este împărtăşită şi de instanţa de recurs pentru motivele expuse în continuare ca răspuns la criticile punctuale formulate de recurent.
a) Referitor la motivarea hotărârii judecătoreşti.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
După cum rezultă din prezentarea rezumativă a argumentelor primei instanţe, realizată la pct. 1.2 din decizie, cerinţa motivării hotărârii este îndeplinită.
Instanţa de judecată a răspuns convingător la toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant, iar faptul că în urma raţionamentelor proprii a adoptat teza susţinută de pârâtă, nu poate conduce la concluzia lipsei de motivare.
De altfel, recurentul nu indică în concret care este argumentul pe care instanţa de fond a omis să-l analizeze.
b) Referitor la cererea de suspendare
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 aprilie 2009, reclamantul solicitase şi „suspendarea efectelor sus numitei decizii până la soluţionarea acţiunii”.
Această cerere nu a fost motivată în fapt şi în drept conform art. 112 pct. 4 C. proc. civ. iar pe parcursul soluţionării cauzei nu s-a administrat nicio probă în susţinere.
În plus, în raport de soluţia pronunţată pe fondul cererii, confirmată de instanţa de recurs, este evident că cererea de suspendare formulată nu putea avea o rezolvare favorabilă recurentului.
c) şi d) Referitor la temeiul legal al soluţiei administrative adoptate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare
La lit. c) şi d) din motivele de recurs, astfel cum au fost structurate de Înalta Curte, se formulează critici pe fondul cauzei, adică în privinţa modului în care au fost interpretate şi aplicate dispoziţiile legale incidente referitoare la stabilirea preţului în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie analizate.
Potrivit art. 204 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital:
„(1) Preţul oferit va fi cel puţin egal cu cel mai mare preţ plătit de ofertant sau de persoanele cu care acesta acţionează în mod concertat în perioada de 12 luni anterioară ofertei.
(2) Dacă prevederea de la alin. (1) nu poate fi aplicată, preţul oferit va fi determinat în conformitate cu reglementările Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, cu luarea în considerare cel puţin a următoarelor criterii:
a) preţul mediu ponderat de tranzacţionare, aferent ultimelor 12 luni anterioare derulării ofertei;
b) valoarea activului net al societăţii, conform ultimei situaţii financiare auditate;
c) valoarea acţiunilor rezultate dintr-o expertiză, efectuată de un evaluator independent, în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare”.
Problema în divergenţă vizează încadrarea ofertei publice de preluare obligatorie a acţiunilor SC A.J. SA, din perspectiva preţului, în prevederile art. 204 alin. (1) - regula, sau în prevederile art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 - excepţia, situaţie în care devin incidente prevederile legislaţiei secundare, respectiv ale art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valorile mobiliare.
Teza recurentului-reclamant referitoare la încadrarea sa în prevederile legale care reglementează regula în materie, cu motivarea că excepţia are în vedere numai situaţiile în care, din punct de vedere tehnic, prevederile alin. (1) sunt imposibil de aplicat, nu poate fi primită pentru că ar conduce la concluzia că alin. (2) al art. 204, precitat, nu s-ar aplica niciodată. Cu alte cuvinte, în condiţiile în care oferta de preluare obligatorie a acţiunilor trebuie să se facă în termen de două luni de la ultima achiziţie de acţiuni care a dus la depăşirea pragului de 33% va exista întotdeauna un preţ plătit de către ofertant sau de către persoanele cu care acesta acţionează concertat în ultimele 12 luni.
Prin urmare, pornind de la regula de interpretare logică prevăzută de art. 978 C. civ., potrivit căreia legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării, argumentul prezentat de recurent în susţinerea punctului său de vedere nu este pertinent.
Analizând în concret dacă soluţia administrativă adoptată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare se înscrie în marja de apreciere de care beneficiază această autoritate administrativă autonomă cu largi competenţe în ceea ce priveşte reglementarea şi supravegherea pieţei de capital, Înalta Curte constată, la fel ca şi judecătorul fondului, că în cauză au fost aplicate în mod justificat prevederile art. 204 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 şi cele ale art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006.
Într-adevăr, reglementând procedura de preluare obligatorie de acţiuni, legiuitorul a dorit să protejeze pe acţionarii minoritari, în situaţia în care un acţionar ajunge să aibă un control discreţionar asupra unei societăţi comerciale, prin obligarea acestuia de a achiziţiona acţiunile celorlalţi acţionari. Legiuitorul a prezumat că preţul plătit de iniţiatorul ofertei în ultimele 12 luni anterioare ofertei este unul corect, dar în acelaşi timp, a prevăzut şi posibilitatea ca preţul de achiziţie să fie stabilit pe baza altor criterii, atunci când preţul plătit de ofertant în ultimele 12 luni nu reflectă, în mod vădit, valoarea reală a acţiunilor.
Din situaţiile financiare transmise Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare de către SC A.J. SA a rezultat un activ net la data de 30 iunie 2007 de 5,872 RON/acţiune, respectiv 5,273 RON/acţiune conform situaţiei contabile la data de 30 decembrie 2007, valori net superioare preţului mediu ponderat de tranzacţionare din perioada 7 noiembrie 2007 - 6 noiembrie 2008, de 2.575 RON/acţiune.
Aşa fiind, în scopul asigurării unui preţ corect şi echitabil al ofertei publice de preluare obligatorii, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a dispus în mod legal ca preţul să fie determinat potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (4) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006, de către un evaluator independent. Aceste dispoziţii nu contravin actului normativ cu forţă juridică superioară, Legea nr. 297/2004 ci, dimpotrivă, au fost adoptate în baza dispoziţiilor art. 290 alin. (2) raportat la art. 204 alin. (2) din acest act normativ pentru a se asigura condiţiile aplicării acestor din urmă prevederi legale, în limitele acestora.
De altfel recurentul-reclamant a invocat cu totul generic încălcarea dispoziţiilor art. 204 din lege, precitat şi nu şi-a concretizat demersul procesual prin invocarea unei excepţii de nelegalitate.
e) Referitor la modul de soluţionare a contestaţiei administrative.
Aspectele relevate de recurent în cuprinsul acestui motiv vizează pretinse neregularităţi procedurale comise de intimată în soluţionarea plângerii prealabile. Atât susţinerea că autoritatea a soluţionat numai contestaţia S.C.I. SA, cât şi împrejurarea că nu i s-ar fi comunicat decizia administrativă adoptată, nu sunt reale.
Din înscrisurile aflate la dosarul de fond rezultă că prin decizia nr. 204 din 10 februarie 2009 s-au soluţionat ambele contestaţii, care, de altfel, erau încorporate într-un memoriu comun. De asemenea, recurentului i s-a comunicat această decizie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
În orice caz, reclamantul a formulat în termen acţiunea judiciară iar motivele acesteia demonstrează cunoaşterea argumentelor pentru care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a menţinut actul administrativ contestat, aşa încât în această privinţă nu se poate proba existenţa vreunei vătămări.
f) Referitor la semnificaţia juridică a înregistrării de către Comisia Naţională a Vaalorilor Mobiliare a documentelor de ofertă publică.
Potrivit recurentului, înregistrarea de către autoritate a documentaţiei de ofertă publică transmisă de societatea de servicii financiare ar avea semnificaţia unei confirmări a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 204 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 coroborată cu dispoziţiile art. 68 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006. Această susţinere reiterată în recurs nu are nicio bază legală, câtă vreme Serviciul Registratură al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nu poate refuza înregistrarea unor documente transmise sau depuse la sediul instituţiei, în condiţiile în care competenţa determinării preţului în cadrul ofertei publice de preluare obligatorie revine Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare conform dispoziţiilor art. 2, 7 şi 9 alin. (1) din Statutul acestei autorităţi adoptat prin O.U.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 514/2002.
Nu în ultimul rând, ca un argument suplimentar pentru păstrarea soluţiei primei instanţe, Înalta Curte reţine că după pronunţarea acesteia, la data de 8 iunie 2010 prin decizia nr. 747 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a aprobat documentul de ofertă publică de preluare obligatorie a SC A.J. SA, constatând că recurentul R.P. a îndeplinit între timp condiţiile prevăzute de lege.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.P. împotriva sentinţei civile nr. 3651 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4941/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4947/2010. Contencios → |
|---|
