ICCJ. Decizia nr. 4921/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4921/2010
Dosar nr. 15714/299/2008
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată iniţial pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti reclamanţii R.H. şi F.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restiruirea Proprietăţilor, obligarea acesteia din urmă la emiterea titlului de plată şi actualizarea sumei de 58.568 RON ce li se cuvine, cu titlul de măsuri reparatorii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia Primarului Municipiului Olteniţa din 02 decembrie 2002 s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru imobilul situat în Olteniţa Bd. T. (fostă stradă A.S.), în cuantum de 58.568 RON. Au mai arătat reclamanţii că au solicitat în mai multe rânduri acordarea despăgubirilor stabilite, însă nu au primit un răspuns satisfăcător.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la obligaţia legală de a soluţiona dosarul aferent dispoziţiei din 02 decembrie 2002 şi excepţia prematurităţii solicitării de executare a obligaţiei de plată.
Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 3492 din data de 2 martie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 832 pronunţată în data de 16 februarie 2010, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia prematurităţii, a admis acţiunea precizată de reclamanţii R.H. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Totodată, a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să emită titlul de plată în baza deciziei nr. 416 din 17 decembrie 2008, emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
După declinare s-a depus la dosar raportul de evaluare a imobilului, întocmit de evaluatorul SC S. SA, iar reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că înţeleg să cheme în judecată şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa a reţinut că atribuţiile emiterii titlurilor de plată şi a plăţii despăgubirilor în numerar aparţin pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Mai mult, arată instanţa, reclamanţii au parcurs toată procedura prevăzută de lege pentru emiterea titlului de plată sens în care a fost emisă decizia nr. 416 din 17 decembrie 2008, conţinând titlul de despăgubire, astfel că procedura prealabilă emiterii titlului de plată a fost soluţionată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 precum şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că prin Legea nr. 247/2005 s-a stabilit că se va putea emite titlul de plată în termen de 15 zile de la data disponibilităţilor financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opţiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel încât creanţele asupra statului nu se pot plăti decât în condiţii de solvabilitate, existând greutăţi financiare în ceea ce priveşte finalizarea procedurii administrative.
De asemenea, până la acest moment, plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităţilor financiare corespunzătoare primei tranşe până la dosarul de opţiune înregistrat sub nr. 03689 din 8 aprilie 2008, reclamanţii având dosarul înregistrat la nr. 10208 din 3 martie 2009.
În altă ordine, se menţionează şi faptul că reclamanţii nu au solicitat plata cu prioritate, conform art. 182 pct. 5 din H.G. nr. 128/2008.
În raport de aceste critici se arată că sentinţa recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenţa arată că prin sentinţa atacată nu a fost motivată în drept susţinerea referitoare la parcurgerea întregii proceduri cu privire la emiterea titlului de plată.
În sensul motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a depus şi concluzii scrise.
Intimaţii-reclamanţi au formulat concluzii scrise prin care au combătut criticile recurentei, susţinând că se află într-o situaţie financiară precară şi solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciată că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
Se reţine, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, că reclamanţilor le-a fost emisă decizia nr. 4116 reprezentând titlul de despăgubire la 17 decembrie 2008, precum şi faptul că dosarul de opţiune pentru emiterea titlului de plată poartă nr. CC din 3 martie 2009.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţiilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată.
În art. 182.1 lit. a) din H.G. nr. 128/2008 privind modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, se prevede că emiterea unui titlu şi plata despăgubirilor băneşti în numerar către persoana îndreptăţită se face în termen de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare.
Deci, în raport de aceste dispoziţii, emiterea titlului de plată a despăgubirilor băneşti este prevăzută sub condiţia existenţei disponibilităţilor financiare, într-un termen de 15 zile de la acest moment şi în ordinea înregistrării cererilor de opţiune ale persoanelor îndreptăţite a primei despăgubiri.
În cauză nu a fost contestată situaţia de fapt existentă referitoare la greutăţile financiare întâmpinate de pârâtă în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor şi nici nu a fost făcută vreo dovadă a existenţei unor disponibilităţi financiare reale care să permită emiterea titlului de plată solicitat de intimaţii-reclamanţi.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile legale enunţate şi situaţia de fapt expusă, nu se poate reţine refuzul nejustificat al Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţiilor în executarea obligaţiei ce intră în atribuţiile sale, respectiv aceea de a emite titlul de plată reclamanţilor, nefiind dovedit în cauză excesul de putere al autorităţii pârâte, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, în absenţa disponibilităţilor băneşti ale statului şi având în vedere raţiunile financiare care au justificat instituirea respectivei proceduri de plată, care se menţin şi în prezent, raportat la dificultăţile prin care trece economia ţării, se apreciază că s-a impus pârâtei o obligaţie imposibil de realizat.
Mai mult, aceasta este de natură să afecteze şi principiul egalităţii de tratament, cunoscut atât pe plan intern cât şi în plan european, în condiţiile în care dosarul de opţiune al reclamanţilor poartă nr. 10208 din 3 martie 2009, iar plata s-a realizat până la dosarul nr. 03689 din 8 aprilie 2008, aspect necontestat de asemenea.
Această concluzie este în acord şi cu jurisprudenţa instanţei supreme transpusă în alte decizii (decizia nr. 3409 din 18 iunie 2009, decizia nr. 3686 din 30 iunie 2009), impunându-se în virtutea principiului disciplinei jurisdicţionale, consacrat şi în jurisprudenţa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În raport de toate aceste considerente, se apreciază ca fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cât şi cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece, într-adevăr, sentinţa recurată nu respectă întru totul cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În altă ordine, susţinerile intimaţilor-reclamanţi din concluziile scrise referitoare la starea sănătăţii şi situaţia materială precară, pot constitui obiect al analizei unei cereri privind emiterea titlului de plată cu prioritate de către Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţiilor, în condiţiile art. 182.5 din H.G. nr. 128/2008.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 30 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1), (3) Teza I din C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi pe fond va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei nr. 832 din data de 16 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi pe fond, respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4920/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4925/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
