ICCJ. Decizia nr. 4928/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4928/2010
Dosar nr. 279/57/2010
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroşani reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E.D. Banat SA - U. Banat SA, anularea procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. AA/2009.
S-a susţinut că acesta este lovit de nulitate absolută întrucât lipseşte data încheierii sale.
În subsidiar, s-a solicitat anularea actului sancţionator deoarece suma facturată nu corespunde consumului real datorat, apreciat ca fiind în cuantum de 1.120 RON şi nu 9461,12 RON.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei, având în vedere dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 13/2007.
Judecătoria Hunedoara, prin sentinţa nr. 4265 din data de 16 septembrie 2009, a admis excepţia invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa nr. 224/CA/2010, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, a constatat că între Tribunalul Hunedoara şi Judecătoria Petroşani s-a ivit un conflict negativ de competenţă şi pe cale de consecinţă, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat cauza Curţii de Apel Alba-Iulia, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că în cauza de faţă sunt incidente dispoziţiile legale privind angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv art. 56 alin. (3) şi art. 85 alin. (1) din Legea nr. 13/2007, coroborat cu art. 998, 999 C. civ.
Sesizată cu conflictul negativ de competenţă, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5/F/CC/2010 pronunţată în data de 3 martie 2010 a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul P.P., în contradictoriu cu intimata SC E.D. Banat SA, în favoarea Judecătoriei Petroşani, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
S-a statuat că raportului juridic dedus judecăţii îi sunt aplicabile normele de drept privat, împrejurare care atrage competenţa instanţei de drept comun, potrivit art. 1 C. proc. civ., respectiv Judecătoriei Petroşani.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a promovat recurs petentul P.P., susţinând că a fost stabilită greşit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroşani întrucât aceasta aparţine Tribunalului Hunedoara.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat.
Procesul-verbal din 14 iulie 2009, de stabilire a despăgubirilor în sarcina reclamantului, urmare a hotărârii comisiei, determinată de sustragerea de energie electrică constatată prin nota din 13 iulie 2009, nu este un proces-verbal de contravenţie care să poată fi contestat în condiţiile O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât în cuprinsul său nu a fost prevăzută nici o sancţiune contravenţională.
Pe de altă parte, acesta nu îndeplineşte nici cerinţele pentru a fi calificat drept „act administrativ”, astfel cum acesta a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, nu se poate pune în discuţie competenţa instanţei de contencios administrativ, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
După cum se constată, în cauză se contestă suma impusă la plată, respectiv costul consumului de energie considerat fraudulos, calculat de către pârâtă, potrivit fişei de calcul - Anexa nr. 5, în conformitate cu art. 142 alin. (4) din H.G. nr. 1007/2004, astfel cum aceasta a şi susţinut prin întâmpinarea formulată.
Cum între părţi există raporturi de drept privat, guvernate de dispoziţiile Legii nr. 13/2007, a energiei electrice, şi H.G. nr. 1007/2004, pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, care nu prevăd o competenţă expresă în cazul unor astfel de litigii, cum este cel dedus judecăţii, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine judecătoriei, conform art. 1 alin. (1) C. proc. civ., dată fiind şi suma contestată.
În consecinţă, în mod corect, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că Judecătoria Petroşani este competentă să soluţioneze cererea reclamantului.
În raport de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul P.P. împotriva sentinţei nr. 5/F/CC din data de 3 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4925/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4934/2010. Contencios. Luare măsură... → |
|---|
