ICCJ. Decizia nr. 4972/2010. Contencios. Litigiu privind achiziţiile publice. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4972/2010
Dosar nr. 560/36/2010
Ședința publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 8 iulie 2009, reclamantul I.N.C.D. Delta Dunării a chemat în judecată pe pârâta A.R.B. Delta Dunării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 339.005 lei, cu titlu de contravaloare prestări servicii constând în întocmirea documentaţiei cadastrale pentru intabularea imobilelor aparţinând domeniului public de interes naţional, administrate de A.R.B. Delta Dunării Tulcea, pe teritoriul administrativ al oraşului Sulina, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea cererii sale reclamantul a arătat că, în fapt, a încheiat cu A.R.B. Delta Dunării convenţii privind executarea documentaţiei cadastrale pentru imobilele situate pe teritoriul administrativ al oraşului Sulina - extravilan. Anterior raporturilor contractuale, reclamantul a încheiat contractul de prestări servicii din 2004 cu autoritatea contractantă A.R.B. Delta Dunării Tulcea, urmare parcurgerii unei proceduri de achiziţie publică, obiectul convenţiei fiind „Studii cadastrale de suprafaţă în R.B.D.D.- unitatea administrativ - teritorială, oraşul Sulina, judeţul Tulcea".
Reclamantul a precizat că şi-a executat obligaţiile contractuale, astfel cum au fost stabilite prin convenţiile din 6 septembrie 2007. Urmare a finalizării procedurilor prin admiterea întabulării şi emiterea încheierilor de către O.C.P.I. Tulcea, 8% din terenul aparţinând domeniului public de interes naţional aflat în administrarea A.R.B. Delta Dunării Tulcea a fost întabulat. Corelativ, A.R.B. Delta Dunării Tulcea şi-a asumat obligaţia achitării onorariilor stabilite prin convenţiile menţionate, iar reclamanta a emis factura din 31 iulie 2008 în valoare de 339.005 lei reprezentând contravaloarea serviciilor efectiv prestate pretinzând contravaloarea prestaţiei efectuate în baza convenţiilor la care s-a făcut referire.
A.R.B. Delta Dunării a acceptat la plată factura emisă cu scadenţa la 15 septembrie 2008, solicitând virarea fondurilor bugetare necesare de la ordonatorul principal de credite, Ministerul Mediului.
Ulterior, sumele de bani care trebuiau achitate Institutului, deşi au fost virate în contul Administraţiei, au primit alte destinaţii şi cu adresa din 14 noiembrie 2008 A.R.B. Delta Dunării Tulcea a comunicat refuzul ferm privind plata facturii din 31 iulie 2008.
b) Întâmpinarea depusă în cauză
La data de 3 septembrie 2009 pârâta A.R.B. Delta Dunării, a formulat întâmpinare invocând mai multe excepţii printre care excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 188/ CA din 7 mai 2009 pronunţată în Dosarul cu nr. 324/36/2009 şi sentinţa civilă nr. 186/ CA din 7 mai 2009 în Dosarul cu nr. 2471/36/2008. S-a invocat excepţia netimbrării acţiunii potrivit dispoziţiilor art. 2 şi următoarele din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările şi completările ulterioare cât şi a dispoziţiilor art. 17. alin. (2) ultima teză din Legea nr. 554/2004, teste potrivit cărora acţiunile privind contractele administrative se timbrează la valoare, iar pe de altă parte, convenţiile în cauză nu au fost încheiate cu respectarea legii şi ca urmare ele nu pot produce efecte juridice, fiind nule absolut.
Tot prin întâmpinare a fost invocată şi excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Tulcea în judecata cauzei, faţă de împrejurarea că ambele părţi sunt organe de specialitate plasate în subordinea sau coordonarea Ministerului Mediului, deci a unei autorităţi centrale, iar sfera lor de competenţă nu este limitată la nivel local sau judeţean, iar potrivit dispoziţiilor art. 3 C. proc. civ., Curţile de Apel judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale.
Prin sentinţa civilă nr. 2197 din 13 noiembrie 2009, Tribunalul Tulcea a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Tulcea şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ.
d) Sentinţa primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 268/ CA din 16 iulie 2010 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, admis acţiunea formulată de reclamantul I.N. C. - Dezvoltare Delta Dunării, în contradictoriu cu pârâta A.R.B. Delta Dunării Tulcea; a obligat pârâta la plata sumei de 339.005 lei reprezentând contravaloare prestări servicii; a respins excepţia nulităţii absolute a convenţiilor; a redus onorariul avocatului reclamantei la suma de 7.000 lei şi a obligat pârâta la 7.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă prin încheierea din 21 iunie 2010 pentru următoarele considerentele:
î n speţă s-a invocat autoritatea de lucru judecat raportat la sentinţa nr. 188/2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 324/36/2009 şi cu referire la Dosarul nr. 2471/36/2008 soluţionat de aceeaşi instanţă.
Din examinarea litigiilor dintre cele două părţi s-a constatat că prin sentinţa nr. 186/ CA din 7 mai 2009 pronunţată în Dosarul nr. 2471/36/2008 a fost anulată ca netimbrată cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei A.R.B. Delta Dunării la plata sumei de 339.005 lei cu titlu de contravaloare prestare servicii.
Ori, în condiţiile în care, prin această hotărâre nu s-a analizat temeinicia motivelor invocate cererea fiind anulată pentru neîndeplinirea obligaţiei preliminare de plată a taxei de timbru nu poate fi reţinută existenţa autorităţii de lucru judecat.
Referitor la Dosarul nr. 324/36/2009 s-a constatat că în această cauză reclamantul a învestit instanţa, în procedura specială reglementată de O.U.G. nr. 119/2007, solicitând obligarea pârâtei A.R.B. Delta Dunării la plata aceleiaşi sume de 339.005 lei cu titlu de contravaloare prestare servicii.
Prin sentinţa nr. 188/ CA din 7 mai 2009 Curtea de Apel, apreciind întemeiată contestaţia debitoarei, a respins ca neîntemeiată cererea de somaţie de plată, iar legiuitorul a prevăzut expres inexistenţa autorităţii de lucru judecat în cazul respingerii emiterii ordonanţei de plată ca urmare a admiterii contestaţiei, excepţia invocată de către pârâtă raportat la sentinţa nr. 188/2009 s-a apreciat ca fiind nefondată.
Excepţia netimbrării acţiunii a rămas fără obiect întrucât prin chitanţele depuse la dosar (file 5 şi 106 Dosar nr. 1756/88/2009 ) s-a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă pretenţiilor solicitate.
e xcepţia nulităţii absolute a contractului a fost apreciată ca nefondată.
Astfel, s-a reţinut că pârâta a încheiat cu reclamantul convenţiile din 6 septembrie 2007.
Prima instanţă a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 2961 din O.U.G.nr. 34/2006, deoarece la data încheierii contractului acestea nu erau în vigoare, O.U.G. nr. 34/2006 în forma aplicabilă la data de 6 septembrie 2007 nu cuprindea acest articol.
Analizând fondul pretenţiilor Curtea a apreciat întemeiată acţiunea pentru următoarele considerente:
î ntre părţi au intervenit mai multe convenţii potrivit cărora fiecare parte şi-a asumat o obligaţie pe care să o aducă la îndeplinire în termenii contractuali.
În cauză, reclamantul I.N. C. - Dezvoltare Delta Dunării Tulcea a făcut dovada ca a întocmit documentaţiile cadastrale pe care le-a înregistrat la biroul de carte funciară care potrivit încheierilor depuse la dosar la filele 24 - 34, a dispus întabularea dreptului de proprietate a Statului Roman şi înscrierea dreptului de administrare a A.R.B. Delta Dunării Tulcea asupra terenurilor ce au făcut obiectul convenţiilor.
Pârâta şi-a asumat obligaţia corelativă a plăţii onorariilor aferente acestor lucrări, sume stabilite conform acordului de voinţă a celor două părţi contractante dar, pe care pârâta a refuzat să le plătească.
Cum pârâta nu a achitat contravaloarea prestaţiilor de care a beneficiat, deşi conform convenţiilor încheiate şi-a asumat obligaţia plăţii onorariilor şi nici nu a combătut prin niciun mijloc de probă susţinerile reclamantului, instanţa de fond a apreciat acţiunea ca fiind întemeiată.
Reţinând culpa procesuală a pârâtei, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 7.000 lei cheltuieli de judecată.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.R.B. Delta Dunării.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că în cauză se impunea admiterea excepţiei nulităţii absolute a convenţiilor încheiate întrucât nu s-a parcurs procedura prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006.
S-a invocat aplicabilitatea în speţă a art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006 în sensul că A.N.R.M.A.P. poate solicita instanţei constatarea nulităţii contractelor încheiate cu nerespectarea procedurilor de atribuire prevăzute în O.U.G.nr. 34/2006.
b) Analiza motivelor de recurs
Între reclamantul I.N.C. - Dezvoltare Delta Dunării şi pârâta A.R.B. Delta Dunării s-au încheiat mai multe convenţii având ca obiect întocmirea documentaţiei cadastrale pentru întabularea imobilelor aparţinând domeniului public de interes naţional administrate de pârâtă, pe teritoriul administrativ al oraşului Sulina.
Reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin convenţii, situaţie necontestată de către pârâtă.
Pârâta a refuzat plata susţinând că la data transmiterii documentaţiilor tehnice nu s-a solicitat plata, că dacă s-ar fi cunoscut că lucrările se efectuează cu plată trebuia să fie înştiinţată, întrucât ar fi trebuit să urmeze o procedură de achiziţie publică (fila 43 Dosar nr. 1756/88/2009).
În cursul judecării cauzei, la data de 1 septembrie 2009, s-a invocat excepţia nulităţii absolute a convenţiilor.
Cu privire la această cerere se constată că dezlegarea dată de instanţa de fond este întemeiată.
Convenţiile de prestări servicii au fost încheiate la 6 iulie 2007.
La data încheierii convenţiilor nu erau în vigoare prevederile art. 2961 din O.U.G. nr. 34/2006, după cum nici la 6 septembrie 2009, data introducerii acţiunii.
Potrivit art. 1 C. civ., dar şi art. 15 din Constituţia României legea nu dispune decât pentru viitor, fără putere retroactivă.
Aceste norme legale şi constituţionale corespund cerinţelor dreptului comunitar precum şi Convenţiei Europene a Drepturilor Omului privind siguranţa şi securitatea raporturilor juridice.
Ca urmare nu se pot aplica dispoziţiile legii noi, unor raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, efectele contractului încheiat între părţi fiind deja produse.
Împrejurarea că s-ar fi încheiat convenţiile cu nerespectarea procedurii achiziţiei publice prevăzute în O.U.G. nr. 34/2006 poate fi imputabilă autorităţii contractante şi nu executantului, care a prestat serviciul şi în consecinţă trebuie să încaseze contravaloarea lucrărilor efectuate.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele de mai sus privind neretroactivitatea legii civile noi, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.R.B. Delta Dunării, împotriva sentinţei civile nr. 268/ CA din 16 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4966/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4973/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
